Un Revelion cu năbădăi – partea I

Deci revelion ca pe vremuri. Dansat, petrecut, beuturi şi grătare la o cabană. Gaşcă veselă, tânără şi faină, plus vreo două-trei piţipoance aduse pentru cărniţă proaspătă. Deci toate foarte faine.

La un moment dat, băieţii ies la un pişu mic în zăpadă. Hăhă, ce chef tare, ce ne mai distrăm! Hai să scriem cu pişu în zăpadă “Hai Rapid”, “Jos Iliescu!”, hăhă! Lasă berea în zăpadă, să se mai răcească, că noi avem gâtlejurile fierbinţi, hăhă!

La un moment dat, unul strigă: Bă! Haideţi că una din piţipoancele alea se schimbă! Haideţi să-i vedem nurii!

Cabana avea geamurile foarte mari, fără perdele. Şi una din gagici tocmai schimba tricoul, că trecuseră două ore de la ultima schimbare de cămeşuţă.

Toată gaşca de băieţi tace subit, şi pâş-pâş prin zăpadă către fereastră, să vadă nurii fetei. Şi încep să belească ochii!!! Uaaaai, ce fain!!!!

Şi, la un moment dat, cel care-i chemase să vadă priveliştea strigă în gura mare:

– Bă! Bă! Plecaţi, plm! Îi prekină-mea!!!!

Fata i-a auzit, s-a prins de fază şi atâta a plâns în seara aceea de ruşine că erau să cheme salvarea, SMURD-ul, pompierii şi elicopterele!

18 lovituri, dă-i și tu!