Un mărţişor cu adevărat special

1 Martie, da? Ziua în care cumperi cu 2-3-4 lei un mărţişor ceramic unicat, îl strecori într-o juma’ de plic GPV şi dai fuga-fuguţa cu el la şefe, colege şi mai ales la persoana iubită; apoi  încerci să nu le împungi prea tare cu acul cu gămălie când le pui mărţişorul în piept ca o decoraţie pe un amiral rus, să nu ţi le iei în freză. Să ai şi grijă să le zâmbeşti cretin şi să spui ceva memorabil, gen “să ai o primăvară frumoasă!” – de parcă numa’ atâta le doreşti, să dea bunul Dumnezeu ca după primăvara asta frumoasă să vină o vară infectă şi să şi crăpe planeta în decembrie 2012.

În familia Groparului, însă, oricum o iau, acest 1 Martie este chiar ceva special: este primul mărţişor pe care Gropărelul îl va putea duce pe propriile lui picioare până la maică-sa cea Gropăreasă fără să mai înghită acul de gămălie cu urechea. Adică moment Kodak de imortalizat şi de păstrat întru veselirea momentelor cu adevărat grele ale vieţii; cum ar fi atunci când ne va spune Gropărelul că vrea să se însoare cu proasta cartierului, aia care nu găteşte, nu spală, nu face curăţenie şi care mai şi crede că Lady Gaga e vintage şi e cool, ce tare a fost generaţia voastră, voi aţi fost contemporani cu Beatles, nu-i aşa?

Aşa că, pentru a fi lucrurile oable, tura asta am zis că mă pregătesc din timp: mărţişor din partea mea, mărţişor din partea Gropărelului. Ba, pentru că sunt cumsecade, m-am înarmat cum trebuie:

1. Una bucată mărţişor de la o colegă care tricotează mărţişoare şi are de gând să doneze banii pe care îi strânge unei cauze umanitare (io i-am spus că degeaba face din astea, că mai mult ajută cazul umanitar dacă dă un Like pe Facebook, dar n-am avut cu cine mă-nţelege). Ăsta va fi din partea mea pentru nievastă.

2. Una bucată mărţişor cu maimuţică;

că ăsta era mai ieftin în talciocul anti-băsescian;

şi

3. Una bucată mărţişor cu mască teatralo-histrionică – aşijderea la reducere.

Din ultimele două, Gropărelul va alege unul pe care-l va da actualei sale mame de pe această planetă. De ce nu îi dau eu însumi Gropăresei unul din cele două mărţişoare? Simplu: dacă i-l dau pe primul, va zice “ştiam eu că mărţişorul ăsta e cu dedicaţie! Că te strâmbi ca o maimuţă atunci când mănânci ce gătesc eu!”; cât despre al doilea, va spune că eu îi spun, pur şi simplu, că este o prefăcută cu două feţe. Dar venind oricare din aceste mărţişoare din partea Gropărelului, nu va mai avea ce comenta; iar eu, cu banii pe care i-am economisit la afacerea asta, îmi voi putea cumpăra o plută jumate pentru când merg în Deltă (apropos, am zilele astea o postare cu Delta de şi pici pe jos! de-abia aştept să vi-o pun).

Înainte de a ajunge acasă, îmi fac planul: mâine dimineaţă, de mărţişor, la ora la care Gropărelul începe vocalizele, îl iau, plec cu el dincolo şi mă joc cu el de-a loveşte-l pe tati cu maşina-n cap în sufragerie; când aud că nievasta îşi ascute unghiile de tăblia patului, semn că se trezeşte şi ea, îl iau pe ăsta micu’ de-o aripă, îi dau să aleagă un mărţişor şi ne înfăţişăm, frumos, la mami în pat! Mami plânge de fericire că primeşte primul mărţişor de la Gropărel, eu plâng de fericire că am plută nouă, ce mai, extaz familial, va ploua infernal cu lacrimi în luna lui planeta Marte!

Vin seara acasă, obosit. Parchez. Urc sus, cu mărţişoarele bine ascunse în nişte bocanc stâng. Mă întâmpină nievasta:
– Saluuuut! Mi-ai adus mărţişor?
– Mâine seară, zic eu.
– Mi-ai zis că mâine dimineaţă!
– Di ce vrei să-mi strici surpriza?
– Şi eu ţi-am luat mărţişor!
– Da?
– Da! Că e an bisect! Uite mărţişorul!

Şi strigă: Maaaamaaaaaaaa!

Io, de colo:
– Ce, o auzit maică-ta că Gropărelul îl tot muşcă pe tati de cap şi o venit să-l înveţe cum să şi injecteze venin în muşcătură?

Apoi îmi înghit cuvintele şi mă rog la Dumnezeu să nu mă fi auzit, că io am uitat că biata femeie care tocmai intra în hol să mă salute venise să ne viziteze.

No. Io acum ce mărţişor mai dau cui dimineaţă?

15 lovituri, dă-i și tu!