Un copil abuzat. Cum procedăm?

– Lăsați coletul la magazin, vă rog! îi spun curierului, care mă căuta în Florești în timp ce eu eram aiurea, prin Cluj, la muncă.
– La non-stop?
– Da! Înainte să închidă! mai fac eu un spirit de glumă.

Firește că am uitat să-l iau în seara aia; dar a doua seară mi-am amintit, am oprit la magazin și am dat buzna peste vânzătoare:
– Săr’na! Aveți un pachet pe numele Groparu?
– ERA VORBA CĂ-L LUAȚI IERI!!!! se burzuluiește la mine vânzătoarea, că imediat mi-o venit ideea să o chem le nievastă-mea la niște meditații de burzuluit.
– DOAMNĂ SCUMPĂ! îi strig înapoi. IERI O FOST ZI DE UITAT! ȘI AZI E ZI DE AMINTIT!!!
– …
– MI-AM AMINTIT, AM VENIT!

Și o râs.

Mă uit la ea: gravidă în luna a 7-a. Burtică faină, vânzătoare faină, așa cum e fiecare viitoare mămică, că când le văd borțoase și umflate mă topesc de fericire, zici că io am reușit să-mi îndeplinesc dezideratul meu etern – să-mi fac burtică de bere.
– Cum mere sarcina?

Și ne-am reîmprietenit.

Și apoi deschid pachetul: ceva șpagă de la Unicef. Campanie anti-violența împotriva copiilor. Un caiețel Dictando , un jurnal de copilă (foarte, foarte fain conceptul).
dictando

Și apoi mi-am amintit: am o pereche de vecini maneliști din ăia nașpa. Români verzi de-ai noștri (deci să nu v-aud cu rasisme), cuplul ideal pentru reclame la prostie: ea de 100 de kile, el mic și uscat rău, ca frunza; restanțieri la întreținere, dar în fiecare weekend se îmbată lulea și ea, și el, și se ceartă în gura mare la 3 dimineața și – zic vecinii – acum o săptămână s-au bătut în stradă. El și ea. Și toți vecinii erau pe balcoane și îi filmau. Și râdeau de ei. Uneori manelele sunt mai tari, alteori abia le auzi; dar am impresia că își și cheamă prietenii să-și sărbătorească zilele de naștere, că într-o vreme era weekend de weekend numa’ “La Mulți Ani trăiască!” și alte cântece de petrecanie.

Lucrurile ar fi OK și rezolvabile cu dopuri în urechi – nu sunt genul care să bată la 4 dimineața la ușa oamenilor care se simt bine ca să le stric plăcerea, plus că atâta lucru știu și eu pe lume: dacă ai o problemă din asta, nu te du tu peste bețivi în mijlocul nopții să le spui ce să facă. Problema este următoarea: au un prunc de 6 ani. Care doarme des cu manelele bubuind în urechi, trăiește în certuri continue și nu prea cred că e OK. Mno, amu vă întreb pe voi: eu ce ar trebui să fac? Să sun la Protecția Copilului, sau să-mi văd de ale mele și să las natura să-și urmeze cursul? Vă rog cu comentarii pertinente, că pe nievastă-mea chiar o preocupă treaba asta, și și eu aș dori să știu dacă este ceva de făcut.

12 lovituri, dă-i și tu!