Un chef la care mi-ar fi placut sa iau parte

Acum trei ani ţi-am scris asta. Fara să te cunosc, ci pentru că aşa am simţit. Era bine, sârbule?

Câteva luni mai târziu ai venit la mine la Sibiu de ziua mea. Şi ne-am chefuit monstru, cum nu am avut nici o altă zi de naştere în viaţa mea, şi eram fericiţi şi ne-am distrat. Aşa-i că era bine, sârbule?

Apoi am făcut revelionul împreună, apoi concediul. Şi de fiecare dată când am plecat de lângă tine simţeam că nu descoperisem nici 1% din tine. Erai mega charismatic, aşa taciturn şi bad-ass tatuat cum erai tu, spuneai poveşti din războaie, erai plin de păţanii – unele îmi făceau părul măciucă. Şi oricât de creţe erau ele, poveştile, niciodată nu te-am prins cu fofârlica. Ce poveşti aveai în tine, sârbule, ţii minte ce-mi pica falca când le ascultam?

Apoi am fost la nunta ta, şi ne-am distrat şi s-au petrecut chestii de viaţă care nu se pot reda pe blog.  Câtă loza am mai beut io-n seara aia, sârbule…!

Când am auzit că erai bolnav, am râs: cinie dreq o mai văzut Scaraoschi bolnav! Şi am tot râs, şi îmi venea să zic să mă lăsaţi dracu’ în pace, nu-mi mai tot daţi ştiri anteniste alarmiste, că n-are nimic Mile, e cât un munte, ce dreq să păţească? Şi dă-i cu blogul, hahaha, hihihi, şi nu ştiam că zilele tale pe planeta asta sunt numărate.

După înmormântare am ajuns acasă şi tot nu realizam că nu mai eşti – fizic vorbind.

Nici acuma nu-mi vine să cred că nu mai eşti – fizic vorbind.

De fapt tu mai eşti. Io te simt încă.

În seara asta zapam pe Discovery şi am văzut EXACT documentarul la care ne uitam, tu, Mile, şi cu mine, acum trei ani în Muntenegru, cu Bear Grylls care prinde un porc spinos în Africa, şi noi nu ne dădusem seama din reclamă ce fel de animal scoate din ghizuină; şi am făcut în aşa fel încât să ne prindă ceasul 19, într-o luni seara (parcă la ora aia se difuza The Ultimate Survivor în Muntenegru) în faţa TV-ului, să vedem şi noi lighioana, că turbam să vedem ce şi cum, că ne stricase de cap promo-ul. Mai ţii minte, sârbule?

Acum prietenii tăi beau o bere la tine acasă. Te cinstesc pe tine. La cheful ăsta aş fi vrut să iau şi eu parte, dar nu puteam pleca din Cluj. Ştii, nu, sârbule?

O bere Jelen rece vreau de la tine, sârbule, când ne revedem, tu acolo sus, io jos, la cazane încinse; da’ te previn că o să-ţi trag o înjurătură de o să ţi se înroşească urechile, pentru că te-ai cam dus aşa, pe furiş, şi nu-ţi stă în fire, şi ne-ai cam enervat pe toţi, mă. Şi dupa aia o să ne chefuim ca ăştia, pe malul Dunării.

Ce credeai, că o să ne fie mai bine fără tine, sârbule? Ntz…

15 lovituri, dă-i și tu!