Ultimul salt cu paraşuta
La Câmpia Turzii zace o bază aeriană terestră, ca să zic aşa, că ea nu e în aer, deşi e aeriană, ci pe sol, deci e terestră.
Ei.
La Câmpia Turzii, un paraşutist de profesie trebuia să facă ultimul lui salt cu paraşuta. Avea deja vreo 40 de ani şi trebuia să iasă la pensia lui specială, că doară nu era nebun să tot sară cu paraşuta şi la 63 de primăveri! Ce, voi nu v-aţi pensiona la 40 de ani pentru 8-9-11.000 lei dac-aţi putea?
Gata cu visatul, reveniţi cu picioarele pe pământul terestru.
Şi se suie omul în AN-ul ăla care trebuia să-i suie în ‘naltul ceriului, în imensul ocean de azur, acolo unde numai stelele, aştrii şi paraşutele – da’ nu alea de hotel, nota bene! – se aventurează. Şi sare, cade în cădere, şi trage de maţele paraşutei din dotare, să nu facă buf de pământuri, să-şi admire maţele cu ce i-or mai rămas din ochi! Paraşuta – cuminte, se dăşchide.
Şi coboară nenea, gândindu-se la destinul lui de paraşutist, până ajunge la doi paşi de pământ. După care începe să caute un loc de aturdizare, sau cum i-o spune când aterizezi lângă Câmpia Turdei.
Şi vede că curenţii îl poartă direct către un câmp cultivat. Pe câmp – o leliţă care îşi plivea bananierii, sau Dumnezo ştie ce-şi cultiva turdenii p-acolo.
- Femeieeee! strigă vajnicul Icar.
- Ha? zice fomeia.
- Fă-te! Că cad! Şi nu vreau să dau păste tinie!
-Ba fă-tie tu! zice lelea. Ce! Că toată ziua numa’ aterizaţi şi aturdizaţi! Că ui ce ceapă mi-aţi făcut! Că de crumpene nici nu am ce mai zice! Porodicile îs tătie varză, şi varza e pe nicări! Şi nici nu mai am nici cărălabi, nici pintrinjel, nici zeler!
Şi omul nu a mai avut unde se feri, că cu turdencele din Câmpia nu te pui când eşti în aer; şi o picat ca chetroiu. Şi şi-o rupt un picior! Şi dupa aia nu o mai putut sări veci cu paraşuta. Decât cu aia de hotel, dar io nu mă pot pronunţa cu privire la acest aspect, căci povestea pe care-am aflat-o pentru azi se opreşte aici.
1Marius Moga
la 19 July 2010 at 22:37
Sa-ti dea Dumnezeu sanatate, da fain mai povestesti.
2Ionut
la 19 July 2010 at 22:55
si a iesit la pensie cu banii aia multi sau cu mai multi ca s-a accidentat la locul de munca?
3relansat
la 19 July 2010 at 23:26
morala povestii: decat un sifilis, mai bene un chicior rupt
4Night-elf
la 19 July 2010 at 23:42
Pssssst !!! Gropare, prost moment ti-ai ales ! Azi de Sant Ilie e ziua lor – ai grija ca ala da cu traznete si tunete !
5dennis
la 20 July 2010 at 7:30
las ca e mai bine asa. daca isi baga boc coada, il lasa fara speciala
6Dan Ciulea
la 20 July 2010 at 8:34
poate ca muierea aia tat o vrut sa prinda un parasutist … si tat nu o apucat…no’ ui ca amu’ i s’o implinit visu’!
7marius
la 20 July 2010 at 9:40
pensionarea parasutistilor este una din principalele masuri de sustinere a agriculturii pe perioada crizei….
8Serginho
la 20 July 2010 at 9:45
Si-asa trebuia sa iasa la pensie..
)
9Petronius.
la 20 July 2010 at 11:02
Deci paraşutistu’ tău o aturdizat pe leliuca din câmpie şi şi-a rupt bunătate de picior.
Brava ! apreciez ca ai scris “picior” şi nu altăoarece îmbălăciune, că mai sunt prunci care citesc pe aici.
10culaie
la 20 July 2010 at 12:48
Bine ca n-a cazut intr-un harac de rosii. Ca-i marea potenta pentru inca 30 de ani daca ii intra in …..
11iulia
la 20 July 2010 at 13:44
bun, bun, si gospodina? sau era ca in bancu ala “Bula era pe moarte si moartea mai voia odata”?
nu de alta, da’ am auzit io de un copcil pe care il apucase a-l manca oaresiunde fix pe un pervaz, drept pentru care a aterizat la tinta fix pe palaria unei cocoane…. ca in povestea ta, repercurisunile asupra palariei or ramas un mister, doar cocoana o dat o tzara coltzu…
12Madalush
la 20 July 2010 at 14:06
Memorabila incheiere de activitate
13Resboiu
la 20 July 2010 at 14:15
=)) Aia cu aturtdizarea face tot!
)
14Stefan
la 20 July 2010 at 15:55
Ni ma ca ii zice aturdizare, de aia nu ma intelegeam cu controlorul de trafic din zona:P Nu i-o zis si el “Cucoana, ‘tu-ti ceapa ta, fa loc ca de nu te fac sa vezi pamantu-ti drag mai di aproape”
15john
la 20 July 2010 at 16:04
Te-ai gasit si tu sa faci articol….asa e in tara asta toata lumea numa critica….esti un pic cam de porc baiete…..de fapt ce stiti voi…
16Groparu
la 20 July 2010 at 16:20
@ john: Mircea Badea, tu eşti, mă?
17dragosmone
la 20 July 2010 at 16:30
@groparu vezi ce bine s-o potrivit descrierea commentului lui m badea: “john s-a ratoit la Groparu…”
)
18ardeleanu'
la 20 July 2010 at 16:43
@dragosmone: e random partea respectivă. Totuși face niște potriviri beton: ”john a dat un uppercut”
19dragosmone
la 20 July 2010 at 17:23
@ardeleanu’ damn! era o idee sa fac un printscreen
20Alex`andra
la 20 July 2010 at 20:28
măăă, toate ca toate, da’ nu mă băga pe mine, turdeancă get beget, în oală cu muierile din Câmpia Turzii, alea nu-s turdence, alea-s ghirişence
)
AM ZIS !
21borg
la 20 July 2010 at 23:09
Io creca confundatz, nu erau ghirishence. Hai cel mult de la tri paduchi incolo da mai mult creca o fo lunence.
22NEATA
la 21 July 2010 at 21:38
morala povestii este ca daca toata viata te ti de parasute, cand sa-ti bagi si tu piciorul in ele , incepe sa ti se cam rupa de ele la urma urmei.
23angelofanger
la 22 July 2010 at 15:46
Morala: Te dai in parasute, ajungi la spital cu membrul rupt.
24Quadratus
la 24 July 2010 at 14:51
=)) =)) =))
Tulai ma shod esti. M-ai facut sa rad cu lacrimi. Imi si inchipui conversatia, nana cu mana streasina la ochi, nenea viitor pensionar cu 8-9-11.000 de lei penzie atarnand in aer, asteptand sa se elibereze tarlaua.
25Herr Lullytzy
la 21 October 2011 at 1:40
Nice…imi aduc aminte de tinereti zbuciumate si perioada de timp petrecuta la 01845….deabia acum dupa 13 ani am reusit sa ma reurc intr un An 2 si sa sar din nou…brusc mi s a facut dor de vremurile vechi de campia turzii de Luna si de fostii mei colegi si vre o doua cadre…daca cineva din vechea ,,promotie 1998/1999, da peste randurile astea si vrea sa schimbe 2 mailuri..il astept cu drag.
Salutari Companiei Stat Major din 98/99…
Stoiane sper ca one day bem o bere ca am ramas datori!!
skullacademy@yahoo.com