Ultima zi în Germania

(“Iertaţi-mă că nu v-am răspuns până acum, am fost plecat în concediu în străinătate!” Aşa am răspuns tuturor mailurilor care mă aşteptau, cuminţi, prin inboxuri. Şi apoi am rânjit!)

(vă previn că urmează o postare uşor scatofilă, deci îndepărtaţi-vă napolitanele de lângă buze)

Deci sorella e soră pediatră.

În ultima zi de Jermanica, sorella mea pediatră zbiară: bă! haidaţi repede să vă învăt cum se face masaj la bebeluş, că am uitat să vă arăt, şi voi aţi uitat să mă întrebaţi!

Aşa că nievasta cu Gropărelul fuge cu sorella şi cu nepotu-meu ăla mic sus, în dormitor. Unde ambii prunci sunt dezbrăcaţi la chiloţei şi femeile încep să-i dea cu uleiuri esenţiale cu extracte rare şi să le frământe trupurile lor.

După o oră, plecăm înspre aeroport. Drum de 4 ore.

La un moment dat, pe drum, Gropărelul, încă relaxat după masajul cu uleiuri esenţiale, miaună, latră şi apoi face ca hamsterul: mffff! mfff-mffff! Aşa face.

Şi apoi: prrrrr-flflflll!!! O găleată de caca.

Noi nu am fi avut nici o treabă; dar pentru că vroiam să ajungem vii la destinaţie, fincă ne e dragă viaţa, o trebuit să oprim să-l schimbăm, să nu ne dea mirosul în cap ca gazul la evrei.

Germania are de toate: Angele Merkele, benzinării, Autobahn şi camere speciale de schimbat pruncii în benzinăriile de pe Autobahn.

Oprim într-o benzinărie, îl iau pe Gropărel în braţe şi mă îndrept spre tanti de la ghişeu: săru-mâna! Pampers wechsel zimmer, haben sie, bitte? Ja, zice tanti, şi-mi dă cheia de la toaleta pentru persoane cu dizabilităţi, înzestrată şi cu facilităţi de schimbat scutece.

Îl iau pe Gropărel şi îl pun pe măsuţa aia specială, după care evaluez rapid situaţia:

Dezastru.

Caca de Gropărel ieşise prin scutec, prin body, prin ciorăpeii lui de băieţel, prin pantalonaşii groşi de călătorie (“dacă-i e frig la băiatu’?”) şi strălucea vesel la mine pe antebraţ.

Examinez a doua oară, mai atent: caca verzui fosforescent se lăfăia şi pe tricoul meu negru! Ridic tricoul: caca străbătuse şi tricoul şi se lipise de pielea mea de parcă acolo-i era locul.

Căcat! strig. Şaise-şaise-şaise. Ce caca penetrant, trece prin o mie de straturi protectoare! Pun pariu că mi-o străbătut şi pielea şi ţesutul adipos şi mi s-a lipit de şira spinării, îmi zic.

Nievasta se prăpădea pe ea de fericire: ce băiat sănătos avem!

Ăsta micu râdea de de se prăpădea şi el, din interiorul stratului de caca de bebe.

Nu mai avem şerveţele umede, zice nevasta.

Superb, zic.

Oftez.

No bun, zic, desfăcându-i straturile de haine până la piele. E timpul să luăm măsuri.

Nu termin bine de rostit rezoluţia, că piticul se plezneşte peste buric, şi stropi micuţi de căcăcel zboară prin încăperea germană. Eschivăm ca-n Matrix, îl potolesc.

Cu nişte acrobaţii inimaginabile, ca să nu îl mânjesc prea tare, îi scot Gropărelului toate hainele. Când se vede în pielea goală, pruncul îşi pună mânuţele direct la coiuţele lui mânjite, după care dă să-şi scarpine năsucul cu aceleaşi degete.

Îl opresc palma la un nanomilimetru de buză. Cu o mână îi ţin mânuţele să nu facă prostii, cu alta îl şterg cu şerveţele de benzinărie nemţească, iar cu gura îi cânt din amigdale, să-l liniştesc. “I was gonna clean my room… but then I got high!” Aşa-i cântam.

Exact în secunda aia cineva bate tare la uşă. “Ocupiert! Occupierenştenrein!” strig io în germana mea, încercând să-l apuc pe fiu-meu de ceva mădular ca să-l curăţ.

Izbutesc.

Când Gropărelul este cât de cât curăţel, îl duc la chiuvetă, unde-l săpunesc bine cu ajutorul nievestei. Când îl clătesc, la final, ăsta micu trage un pişu vesel peste chiuvetă, robinet şi adidaşii lu’ tăticu. Reuşim totuşi să evităm un duşuleţ MISA.

Izbutim să îl îmbrăcăm cu nişte haine – nu chiar cele mai curate, dar cele mai accesibile din bagaj. Pentru că în Germania Groparu şi-o cumpărat haine ca o curvă proastă şi o venit cu desagii plini, şi era mare harababură în trollere.

Mă săpunesc bine peste tricou, îmi spăl şi pielea (la maşină mi-am şi schimbat tricoul).

Pentru că Gropărelul, într-o efuziune de aerobic, pusese mâna murdară de maroniu pe cheile de la buda pentru persoane cu dizabilităţi, spăl cheia temeinic. Spăl şi toate suprafeţele, să nu rămână caca de Ausländer pe faianţă.

Ieşim din baia pentru persoane cu handicapaţi. Un nene în scaunul cu rotile se uită la noi cu laser nemţesc, frate, în priviri. Hallo, zic io! şi mă pufneşte râsu’ un pic.

Merem la maşină.

– E cel mai mare caca pe care l-o făcut bebe în viaţa lui! zice nievasta triumfătoare.
– Da, zic eu. Da.

13 minute mai târziu, când deja plecasem, Gropărelul o tras un caca şi mai mare.

28 lovituri, dă-i și tu!