Ultima zi de vacanță

S-o trezit nievasta prima, ca de obicei, i-o pus de mâncare la putoarea de bărba-su care dormea cu gura deschisă, și-o făcut cafeaua, s-o primenit pentru dimineață, s-o îmbrăcat pentru serviciu și apoi m-o trezit, suav, și pe mine:
– DA’ SCOALĂ ODATĂ, TU NU VEZI CÂT E ORA???

Mă execut fără să crâcnesc, să trăiți, să trăiți.
– Fii atent la mine-aci: eu plec, rămâi tu să-l pregătești pe Gropărelu’ pentru after school. Are hainele puse pe canapea, te descurci!

Mno, mă urnesc cu greu… mă duc la ficior, care dormea rășchirat pe pat ca un păianjen care hibernează…
– Hai, coptile, scoală.

Nimic.
– Hai, ficior, că tre’ să merem la after school! Să nu pierdem micul dejun.

Nimic.

Și tot așa, până când, într-un final, o făcut ochi.
– Hai să te-mbraci, îi zic.

Merge ca teleghidat în sufragerie, se lovește de mobile, începe (cu greu) să se îmbrace.
– Dă-mi tricoul să-l pun la spălat, zic.

În secunda aia s-o trezit, alert ca o nevăstuică:
– NUUU!!! Că dacă-l speli, nu mai miroase a mare.

Bietul băiat. Bietul, bietul băiat!

4 lovituri, dă-i și tu!