Ce companie romaneasca NU investeste in Romania mai mult decat produce, si nu e Petrom? Si de ce nu se ocupa Petrom de pet-uri???

UPC rimeaza cu UTC, pentru ca netu’ se pune ca pe vremea comunismului.

In primu rand, nici un provider de net din zona mea (locul unde s-a nascut vesnicia: Manastur) nu ofera net cat de cat de calitate, cu instalare rapida (nu “inainte de urmatoarea glaciatiune ajungem si in zona dumneavoastra!”) si la pret rezonabil.

Pentru erdeesh trebia sa am rabdare inca o luna. Si la fel mi-au zis si acum o luna cand am mers la ei.

RomTelecom – ha! vo 6-70 ROn/luna, la paket cu telefonie. Instalare? Maxim 2-3 luni. Da’ va dam Dolce cu AcasaTV sj Dogan, televiziunea cu nume de biscuiti.

Retele de car-tier? Nu, ca vin de dupa blocurile gri. Si nu am kef de copilushi cu veleitati de AOL. Nacar sa fiu la keremu unora care se stiu mai bine la retele decat eu la engleza – ceea ce nici macar nu e chiar asa de greu.

Deci: UPC in sus, UPC in jos, ce nu or reusit sa ma convinga prekinii m-or convins o pereche de sâni semi-dezveliti, care se bombau către mine dinspre tanti aia de la caseria UPC, o pushtoaica slabaaaaaaa, slaba, da’ in pieptu-i de arama cu doo rotocoale si rotundeeee, si bombateeee! Un fel de Nicoleta Luciu care lucra la UPC, da’ numa ca nu avea nici pe departe balizele lu’ tanti Merluciu, fatza nici pe-atat, sh la personalitate n-avea cum. Da’ – chestie la care ma uitam mai holbat ca atunci cand te uiti la musca aia desenata pe pisoar, expre’ pusa acolo ca sa tintesti cu jetu de pipi inauntru vasului, sa nu dai pe jos si sa faci strat din ala de galbenoshenie pe jos prin pardoseala budei clubului, de ti-i si scarba sa-ti ridici telefonu’, daca iti pica din greseala pe gresia aia luata cu 29 RON din Praktiker, mai ales ca dupa aia cu aceeasi mana o ajuti pe gajica aia de danseaza pe bar sa se scoboare de pe tejghia – deci, dupa cum spuneam, intre tzatzele alea cat un caputz de nou-nascut, da’ mult mai frumoase finca nu plang, ci rad la soare ca copilu’ cu paru’ balai, nush cum se facuse de se pricopsise domnisoara aia de la vanzari cu o cicatrice. De-ti si venea sa pui mana pe cicatrice, ca pe cocoasa, sa ai noroc! Da io am fentat-o, ca daca s-o gandit vreodata ca m-am uitat la tzitzili mitzili, apai sa afle ca de fapt cicatricea ma magnetiza. Ca sani are oricine. Pana si Oana. Zavoranu.

In fine, dupa ce am pus-o sa jure regulamentar cu mana pe piept(i) ca or sa vie upecishtii joi, in 2 rate succesive una dupa alta (prima pt cablu, a doa pentru net) intre 6 fix si 9 fix, m-am tirat, si am reusit sa intarzii joi, la6. Ca era 8 martie. Si am ajuns acasa pe la 6 si 20.

Surpriza, de mi-era sa cad de la etaju’ 4, ca femeile alea bogate si proaste din filmele de groaza din anii ’50 care mor de la stafii: upeceii nu numa ca ajunsesera inaintea mea, da’ si instalasera pana sa ajung eu acolo, si si plecasera! Si lasasera si bilet in usa. Ceva ca in reclama cu VW Golf, ca welcome to the UPC family, happy marriage – no divorce, sau ceva de genu’.

No – finca upeceii nu avusesera cheia de la garso’, nu putusera sa traga cablaraia pana in camera. Asa ca aveam TV prin cablu, da numa pan’ la usa, si netu’ nu era internetizat, ca era pe aceeasi tzava. Cum am rezolvat cu oamenii sa vie sa ma implementeze la autostrada informationala – veti afla in episodul urmator.

Traducere: Sanda TARANU. Consultant stintific: Razvan Theodorescu aka Cap-de-Cauciuc.

Written by Groparu Nemernic

Nascut din spermatozoizi campioni... cred.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *