Trei chestii pe care le-am învăţat ca voluntar la Habitat Cluj

Astea trei le-am auzit de la domnu’ Nea Vio, şăf de şantier şi jupân la Habitat Cluj, pe care l-am cunoscut prima dată atunci când Aroneţ m-a dus la el să văd dacă nu mă poate ajuta la un mic şantier pentru casa prietenului meu Zolty din Bogata (cum zicea şi el, incredibil că au trecut 4 ani de atunci!).

În fine: pe şantierele Habitat vin tot felul de voluntari, inclusiv oameni babani pe care-i vezi la televizor. Pe bune.
casca richard quest
Au şi americanii Mihai Gâdea-ul lor

Pentru că românii mai degrabă s-ar uita să se uite la Sinteza Zilei decât să facă ceva bun pentru sufleţelul lor, pe  şantier vin şi mulţi străini. Nu toţi sunt în putere: mai sunt şi seniori din ăia cu artrite, cu încheieturi care pocnesc, spinări cocoşate şi mâini slabe, de zici că-s angajaţi la firme de soft în vârstă de 27 de ani.

No, şi vine o gaşcă de din ăştia: ce să le dai la ăştia să lucreze? Că dacă le dai să care o găleată goală, fac trei infarcturi în 2 metri. Se tot gândeşte domnu’ Nea Vio ce să facă, că nici să-i trimită acasă să moară liniştiţi nu putea… aşa că le arată un morman de scânduri, leţi, căpriori şi bucăţi de lemn cu cuie în ele – ce le-or rămas de pe la cofraje şi tăt felu’.
– Mno! le zice. Trebuie să scoateţi TOATE cuiele din lemnele astea.
– Toate? zic bătrânii.
– Toate. Şi după ce le scoateţi, vă apucaţi să le îndreptaţi cu ciocanul.
– Pe toate?
– Pe toate.

Zis şi făcut. Şi se aruncă moşnegii şi băbuţele cu vitejie să tragă de cuie cu cleştii… şi în 4 minute unul dintre ei dă cu ciocanul de pământ, zicînd ceva cu obidă în germana lui; şi ia un taxi până la cel mai apropiat magazin de feronerie, de unde cumpără vreo 3 kile de cuie, vine cu ele pe şantier şi-i zice lu’ domnu’ Nea Vio, de la obraz:
– Ia-ţi, mă. cuie câte vrei, nu ne mai da să facem prostii.

***

Altă gaşcă de matusalemi, altă problemă! La ăştia ce să le mai dea?
– Vedeţi grămada asta uriaşă de nisip?
– Ja ja! zic seniorii.
– Mno, asta trebuie mutată 2 metri mai la dreapta!
– Toată?
– Toată-toată!

Încep moşnegeii şi moşnegelele să împingă la nisipuri cu lopeţile… până când, la un moment dat, domnu’ Nea Vio vede ditamai buldozerul că vine peste gard, împinge din trei mişcări tot nisipul 2 metri mai încolo, scuipînd fum negru de petrol, după care şoferul primeşte de la unul din moşnegi 10 lei, şi dus a fost! Exact 2 euro şi un pic pentru ce ar fi făcut azilul ambulant de bătrâni în 4 zile.
– Am optimizat puţin munca! zice neamţul, zâmbind de parcă ar fi inventat motorul care merge cu apă comprimată.

***

Tura a treia – mai tinerei, în sensul că nu aveau decât vreo 78-88 de ani, dar unul venise cu maisă-sa, care – aşa se vorbea – era bunica prinţesei Sissy: deci bătrână cu spume.
– Maică, mie îmi trebuie să mă duc la baie din 2 în 2 minute!
– Nu e stres! zice domnu’ Nea Vio; uite aici!

Şi-i arată toaleta aia cu tălpici pe care o foloseau pe şantier. Buda turcească, cum se zice.
– Maică, dar pe mine nu mă ţin genunchii să mă aplec aşa!
– Aha! zice domnu’ Nea Vio, rumegînd o soluţie; atunci aveţi o singură alternativă!
– Care este ea?
– Păi faceţi unde puteţi! Că natura e mare, şi codrul e frate cu voluntarul!
– Cum, aşa, chiar unde vreau?
– Da! Că la noi în România e voie!

E voie? Zis şi făcut; până când şi-o dat seama domnu’ Nea Vio că, de o săptămâna, bunicuţa străveche, căreia nu-i prea plăcea să ţină lichidele şi mâncărica în ea multă vreme, le făcea pe toate, pe absolut toate, deci… fix în spatele barăcii care-i servea lui de birou, şi avea o mulţime de hârtii de completat, şi fiind vară nu prea putea ţine uşa închisă.

Dacă vreţi să fiţi voluntari pe un şantier de construcţii (una din cele mai faine chestii pe care le-am făcut anul ăsta), nu trebuie decât să contactaţi cea mai apropiată filială Habitat. Cum ar fi cea din Cluj. Nu o faceţi pentru nimeni altcineva decât pentru voi. Şi pentru sufleţelul vostru.

4 lovituri, dă-i și tu!