Tot nu ma pot abtine…

Da, nu ma pot abtine, sh tot va zic:

Deci joi – betie, club, muzica live, toate ingredientele; a doua zi, vineri, ma trezesc – natural – cu urekile vâjâind, plec la firma, pe dupa pauza de masa vine doo colege cu cei doi prunci proaspat ejectati sa se laude cu ei, sh clar – mai mere o bere, kiar doo; seara – bauling, dupa cum ziceam, nu am iertat nici o berula care nu fierbea in pahar, ci numa se acoperea pe capatzana de o spuma rece.Sambata – exact. Doua mahmureli se zbateau vesele la mine intre urechi, in spatele fruntii sh in fatza cefii, pitite bine sub calota craniana. Ma simteam de parca aveam un pitic ascuns in cap sh care dadea in peretii capatanii cu un ciocan: BOOOOIIIINNGGG!!!! BOBOBOBOOOIIINNNNGGGGG!!!!!! Auuu… doare.
Paranteza: a inceput un sezon care va ramane in analele autobiografiei mele ca fiind sezonul celor 5 nunti, fara nici o inmormantare, că să nu prind pe nimeni ca moare, ca-l omor! Deci ideea e ca am de mers la 5 nunti pana pe 23 septembrie, sh prima tocmai a debutat.

Mnoa. Sambata, deci, dupa doo betii, aveam de mers la nunta. Io, de regula, la nunti ma bucur ca beutura e in sistem de bufet suedez. Dar din moment ce tăt golisem sticloantze sh joi, sh vineri, sâmbătă dimineatza nu prea m-o imboldit o veselie matinală afară din pat; dimpotriva, am simtit nevoia sa imi fac somnul de frumusetze pana hapt la ora 1, sau, cum i se mai zice, treisprezece. Cand mi-am dat seama ca degeaba am dormit atata, ca tăt ma dureau toate, bine-nteles ca nu am devenit foarte fericit; dar cu vaiete sh gemete m-am tarat pana supt dush, pe care l-am si facut, mi-am amintit apoi ca mi-am promis ca nu ma mai ating de beutura si tigari o saptamana, sh apoi am taiat-o spre Cora sa imi iau costumu’ de la curatat.

Clar ca intr-un final am intarziat mai mult de o ora la nunta.

Dar – si aici povestioara devine interesanta – noi am crezut ca norii ăia negri-negri care se strang pe cer is de fapt numa’ neste aburi de parfum de domnisoare, o simplă ceaţă de august; când colo, măi frate, cand mi ti se porneste ditamai ploaia, cu grindină, ţurţuri şi zăpadă din cer, cu aoleo, ca am si crezut ca ne smulge cu tot cu taxiu şi ne târăşte până prin Republica Centrafricana, sau cum p^@# se scrie!!!

Şi aici intervine geniul plenar al Groparelui, care dacă n-ar fi el (geniul), acest blog ar musti de creatiile youtubizate ale altora: Ba, zic io, haide sa coboram sa cautam restaurantu’, ca e prin zona! Nu poate fi departe. Si coboram din taxi pe ploaia aia torentiala imbracati frumosi de nunta, cu o juma de umbrela de domnisoara la purtator, intr-o zona in care SE REPARA TROTUARUL, deci apa din balti avea vreo 10 centimetri adancime, sh era si ciocolatie. A, si nu puteam merge pe trotuar, ca era mocirla, asa ca mergeam pe carosabil, si toate masinile ne stropeau cu apa din balti, balti din alea ciocolatii, dupa cum ziceam, culoarea cafelei cu lapte negru!

Intr-un final glorios, dar ud, ajungem sh la restaurant. Unde venisera cam toti, sala arhiplina, lumea tocmai papase aperitivu’ (va zisei ca am intarziat o ora), sh discutau oamenii la mese, se imprieteneau sh asteptau ca mirii sa deschida dantzul. Sh numa ce aparem noi doi, smiorcaitzi, in haine ca buretii, ca cand calcam pe jos numa asa se auzea: flatsch!!! flatsch!!! Sh clar ca intram in sala, sh nimeni nu mai discuta nimic!!! Toti se holbă cum de am io costumu’ in 2 culori (partea curata sh uscata versus partea uda sh mizerabila), se holbă la freza Groparitzei (care freza???), la florile pe care nu le mai luasem sau le pierdusem, io in acelasi timp cocârjat de dureri mahmureice, la picaturile de apa care se prelingeau furioase pe urechi, la baltoacele care ramaneau pe unde calcam. Sh noi ranjeam foaaarte nervos!

Sh ne-am dus la miri, i-am felicitat pe miri sh pe nashi sh am avut grija sa ii udam sh stropim sh pe ei in procesul asta, dupa care ne târâim catre masa noastra. Care nu mai avea locuri disponibile, ca le loasera altii. Toata sala era cu ochii pe noi! Stam acolo, complet depasiti de evenimente, pana cand cineva cheama un chelner, care se uita la noi, ridica din umeri, sh dispare. Sala se holba, sh shushoteshte in jur, prind franturi cu “Sa plece acasa!” Ne uitam in jur – singurele locuri disponibile din sala erau la alta masa, masa pazyanilor, asa am dedus io, ca erau foarte rurali oamenii sheia din cea masă, femei cu batic sh fuste, sh aveau sh de vreo 8 ori varsta mea, care de fapt e destul de venerabilă, deci am fi avut o sumedenie de subiecte interesante de discutat cu ei, despre cum l-au sedus ele in tinerete pe Ramses sh Tutmes.

Dupa ce mai aluneca privirile salii peste trupurile noastre ude pretz de inca cateva minute, cineva preia initiativa, se impinge masa aia a tinerilor, o trag, o fut de-amiaza, ni se face loc, ni se aduc doua scaune (nota bene, chelnerii reaparusera sh coordonau toata operatiunea fara a se implica deloc!), sh ma prabusesc la locul meu, simtindu-ma ud, transpirat de la emotia vie care ma incerca, gafaind de rau ce-mi era sh dorindu-mi sa mor, numa sa nu se mai uite toata lumea la mine asa!!!

Toata nunta am baut numa’ Pepsi sh apa minerala. Nici nu am mirosit alcoolu’. Tigari ashijderea, deloc.

Da, sh la masa nu aveam trei tipuri de furculite sh trei de cutite, ci trei furculite sh cutite de acelasi tip, aceeasi dimensiune, aceeasi serie. Asa ca, ca de obicei cand merem la nunti, le-am furat! Si acum am acasa cel putin vesela necesara pentru inca doi oaspeti, daca vin la masa.

CERT E CA LA NUNTA NE-AM DICKSTRAT SUPER, SH O FOST SUPER K-LUMEA, SH VA DORESC O VIATZA USCATA, FAR’ DE PATA, familia! Se aude? CASA DE PIATRA!

PS: Ca uitai sa va spui ca pe mireasa o cheama de azi intr-un fel care seamana cu Marcy Darcy.

6 lovituri, dă-i și tu!