Toata lumea, toata lumea sare-n sus cu mine

– Băi, și plângea nepoțelul meu de numa’! Ca Băsescu după dragă Stolo.

Colegului Adi îi zvâcnea un fragment de sprânceană numai când își amintea. Zvâc-zvâc!
– Da’ de ce plângea pruncu’, de fapt?
– Apăi… mno, ca copiii, s-o contrat cu unul la școală.
– De ce?
– De berbecuți ce-s băieții!
– Așa-i. Noi, masculii, suntem berbeci de mici*.
– Mno. Și copilul ălalalt s-o uitat la nepotu-meu cu o uitătură din aia satanică, că ar fi făcut-o să-și înghită limba până și pe Oana Zăvoranu furioasă făc pentru că nu-i merge internetul. Și după uitătura asta, i-o zis cu ură că îi va omorî toată familia lu’ nepotu-meu! Și apoi va da și foc la școală!
– Vai, bietul copil!
– Da… și no, chiar bietul, îți dai seama.
– Și o anunțat la poliție?
– Nu, că i-o fost frică.
– Pe părinți măcar i-o anunțat?
– Nici.
– Și nu ar fi trebuit să meargă la un psiholog școlar, ceva? Că după asemenea amenințări…
– Păi… ba da, da’ no! Într-un târziu părinții or aflat și l-or liniștit cât or putut și ei.
– Mno, bietul băiat!
– Da, mă. Chiar bietul.
– Și nu o rămas cu sechele?
– Apăi… aparent nu. Da’ noi tot avem emoții și sperăm să fie bine.
– Mno, sper să-și revină!
– Și noi! Și noi.

Cititor: Ce faci, Gropare, păi aduci povești despre copii dezabuzați la tine pe blog?
Groparu: Ce copii dezabuzați, băi, voi cum v-ați simți dacă ați avea 6 ani și un alt copil v-ar spune fix aceleași lucruri?
Cititor: Păi cum să mă simt, nicicum! Toată copilăria mea am fost amenințat.
Groparu: Da, bă, dar tu nu trăiești într-o țară arabă, ca nepoțelul lui Adi!

——————–
* fetelor, băgați la cap, da?

4 lovituri, dă-i și tu!