Ţiganiada 2018, partea I

Ce pot să vă spun este că… într-adevăr, bărbaţii nu se maturizează niciodată; şi nicicând nu se vede acest lucru mai pregnant decât la vârsta a doua, când ne dăm seama că de chiar n-are rost să fugim de noi înşine. Mai ales când noi înşine, aşa cum ne dăm seama dureros în fiecare an, suntem oameni simpli, care apreciem pozitiv viaţa, compania prietenilor şi o mâncărică la ceaun cu un pic-pic-pic de beuturică.

Şi, pentru că nu putem face toate astea zilnic – ratele la bancă şi medicii ne interzic cu desăvârşire – o comitem anual, cât se poate.

Şi anul ăsta am ajuns la Sibiu foarte însetat (de aventură) tocmai la fix când firma hinilor, nașilor și verișorilor dădea salarii. Și ăștia nu fac discriminări și angajează tot felul de etnii; și când am ajuns acolo, toți or decapat ochii a mirare! Și s-or uitat la mine lung! Ce dracu era să fac?

– Mai faceți angajări? am întrrebat.

Eram costumat la marea artă – după cum puteţi vedea aici, că aşa trendsetter am fost…

(vă fac un zoom ca să vedeţi mai bine)

…că l-am inspirat până şi pe Beckham, #royalwedding!

Că de la mine s-o luat casa Dihor cu lanţurile de haur purtate de bărbaţi bine (poză via Răzvan “Zicu” Dragoş).

Mno; dau de băjeţii mei, nu facem bine o poză-două, că şi sare Iţă: haideţi, băăă, să merem odată, băga-mi-aş paparuda-n şatra voastră, că mă strâng pantofii de şi mor, cât să poţi să şi suferi pe lumea asta ca să fii fotomodel?

Aşa că fugim repede-repede la magazin ca să luăm cele trebuincioase gurii şi sufletului, dar netrebuincioase ficatului: nişte coniac, nişte bere… 5 litri de apă (nu ştiu pentru ce), proteină cinstită de animal, un pateu… ce să vă zic, bocăneam prin magazin ca trupele Împăratului la defilarea de la Viena.


Naşul Greuceanu zis Rramon (stânga) arată de parcă el plăteşte totul

Şi totul era spre marele disconfort al personalului din magazin, dar şi al vizitatorilor, că nu ţi-e totuna să vezi oameni cu asemenea vestimentaţie cu 5 cărucioare pline, care mai şi râd ca proştii la orice dumă de clasa a cincea!

Când să plecăm, descoperim că se spărsese ceva în dubă: din fericire, era o sticlă de suc (fix aşa am zis: “Dă, Doamne, să fie suc!”) – aşa că am mulţumit proniei cereşti care ţinea cu noi din nou şi am plecat să ne urmăm destinul.

Şi ne-am oprit foarte puţin şi la prietenul Gigi la firmă ca să-l salutăm şi să urlăm în gura mare că “să ne dea banii pentru scocuri, băăăă!”, dar ne-o băgat repede înăuntru, că omul are o reputaţie de apărat, nu-şi permite să-l vorbească vecinii.

Şi am fugit repede-repede către munte, unde uite ce frumos se aşternea valea în faţa noastră!


Hai, băieţi, că de un an v-aştept!”, ne zise valea

Am făcut oprirea de rigoare la mijlocul traseului, pentru degustare şi râs unii de alţii.

Apoi ne-am tot dus şi-am ajuns,

am descărcat în doi timpi şi 4000 de mişcări, că deja începuse să ne fie greu,

şi am securizat perimetrul, să nu ne atace vreun Moş Martin.

Mno; pantofii ăia ai mei erau sublimi, dar am descoperit, cu stupoare, că degeaba am crezut că până la vârsta asta am învăţat să cad, că cu tocurile alea de pantofi cu dragoni aurii chinezeşti până şi Bruce Lee ar fi aterizat în nas! Că o şi trebuit să-mi schimb mocasinii din cauza asta, spre marea mea dezamăgire, dar aşa măcar am reuşit să lupt şi ziua următoare fără membre locomotorii scrintite mai tare ca mintea.

Alţii, în schimb, nu au fost la fel de norocoşi ca mine.

Şi a venit seara; şi am scos de la valiza frigorifică cărniţa aia de miel sau ied, că numa’ din ăstea ne mai tolerează!

Şi am mâncat cu poftă…

…şi am cântat în cor în jurul focului, veseli ca nişte copii de grădiniţă la serbare!

Şi ne-am lăsat îmbrăţişaţi de noaptea polar-sibiană, că a fost destul de friguţ în noaptea aceea – aşa zicea prognoza meteo consultată în prealabil; dar noi mai aveam un add-on la aplicaţie care-ţi calcula cât de frig îţi este în funcţie de cât ai beut, şi ne-o ieşit că suntem la tropice.

Mno; ce s-a întâmplat a doua zi la Ţiganiada a fost un dezastru de proporţii (g)astronomice, aşa cum vom afla mâine, dac-om fi sănătoşi! Avelo bahrtalo 😉

7 lovituri, dă-i și tu!