The latest and the greatest

Da, iar nu am timp sa ma aberez prea tare, mai ales ca am de tradus neste certificate de absolvire a scolii gimnaziale a unor indieni din India, si deci eu vreau sa ma pun bine cu vitoarele superputeri mondiale; sambata plec la Sighie ca sa o botezam pe aia mica-mica a lu’ Greuceanu, ca ăsta iar s-o jucat cu putza-n gaura amu ceva vreme, si o venit barza acum vreo 2 luni; plus că cu ocazia asta mă reîntâlnesc cu ţiganiazii mei.

Si dumineca vreau sa imi indeplinesc un vis de o viata, si anume sa aleg eu însuşi din Metro cel mai urât şi mai antipatic somn, pe care să-l dau lu tata să-l eviscereze şi condimenteze, şi să-l fac grătar la palatul de vară al alor mei, la Orlat. Şi să îmi şi ling deştele de deliciozitate! Şi dacă somnul nu mă va convinge, am să iau vro 2 kile de doradă, da’ peşte tot va fi, mai ales pentru că mie imi aminteşte, el, peştele, de una bucată vorbă memorabilă a lu’ Virviricu, tatăl lui Greuceanu, care vorbă zice aşa:

PE LUMEA ASTA SUNT DOUĂ CHESTII CARE MIROS A PEŞTE. Unu-i chiar peştele.

Nu stiu voi cum sunteti, dar ioz innebunit dupa peste.

Şi ca să-l citez pe Arion, George Arion, când un om de duh zice o vorbă de duh, ar fi o prostie din partea noastră, a muritorilor, să încercăm să-l contrazicem.

22 lovituri, dă-i și tu!