The bartender never gets killed, Groparu never gets bored

Acum 3 saptamani cand am fost la Tiganiada, am pierdut camera mea draga si digitala, care s-a evaporat undeva, nu se stie unde, ca am cautat-o toata gasca in patru labe. Nu am gasit-o, pace buna.

Tot la Tiganiada, de frica unui retevei pe care il roteam amenintator deasupra capului ca Thor, zeul nordic al fuljerelor, cel mai Greucean si cel mai mititel dintre Tiganiazi s-au prabusit iremediabil peste cortul meu luat cu bani grei din Jermanica acum vreo 10 ani, cort care m-a servit cu credinta fara sa-mi fie deloc cald sau uscat in el in noptile la munte. La ora actuala, una din barele de sustinere din fibra de sticla e cam fracturata, si cand instalezi cortul parca arata spre cer (o sfasiat si folia exterioara) un deget acuzator, ca o aripa franta de pasare.

Stirile continua.

Acum 2 saptamani, cand vroiam sa ma duc sa imi iau bicicleta din pivnita ca sa trag o tura prin urbe, am descoperit cu stupefactie ca ole, ole, bicicleta nu mai e: mi s-a furat. Hotul nu a avut nici macar bunul simt sa imi lase un biletel cu “Mnoa,… multam fain de ţoaclă!” N-ai cu cine, dom’ne, niste tarani.

Mi s-au stricat intre timp si lumina in baie, si si bateria de la duş: acuma abia curge un creionaş de apă la care fac baie ca trupele romanesti in Afganistan, şi mai tre’ si sa ma barbieresc la veioza. Au, ce mai dor taieturile! Arat de parca vin de la un meci Steaua-Rapid imbracat cu tricou cu Dinamo.

Si daca intr-o vreme ma uitam la ceruri si ii ziceam la my best friend Dumnezău “da’ Tu numa’ atâta poti sa-mi faci???”, acuma tac si ma uit mai asa, intrebator si mai cu frica in sus, sa nu se gainateze in ochii mei ceva pterodactil pe care Dumnezau il inviaza numai si numai ca sa ma ingroape in baliga de pterodactil, finca bag sama ca El, in atotputernicia lui, se cam plictiseste si se amuza cu Groparu, atata numa ca mie deja nu mi se mai pare chiar asa de amuzant!!!

Deci, Doamne, ne potolim?

20 lovituri, dă-i și tu!