Teoria casatoriei explicata intr-o singura fraza

Eram în pălăvrăgeli cu un coleg burlac și singur, atât de singur – care deci duce o viață extrem, extrem de plictisitoare, mai ales că este genul de om care fluieră și pipăie lasciv și un colțar de bucătărie, dacă are curbele potrivite. Dacă l-aș reprezenta pe colegu’ cu vreun element arhitectonic, apăi colegul meu ar fi turnul ăsta!

și tot n-ar fi de ajuns! (sursă)

Despre ce discută doi colegi? Despre fotbalul din divizia B! femei.

Și mi se plângea despre ce viață nasoală are el, și cum nu știe ce să se mai facă… că dacă află bistrițeanca despre olteancă… și amândouă despre gălățeancă, îți dai seama, Gropare, ce ISIS și jihad ar fi? Își dă seama Groparu, săracu’ de tine, băi colegu’!
– Mă… tre’ să fac o schimbare în viața mea! concluzionează el.
– E! zic eu, atotcunoscător. Nu-ți trebe decât o fată pe care s-o iubești.
– Nu, zice el; că dupa aia nu va mai fi nici o schimbare.

Pam-pam!

2 lovituri, dă-i și tu!