Țâpru

– Acum, tati?
– Ohoooo… ficior, păi trebuie prima dată să trecem de controlul Poliției de Frontieră… știi tu, oamenii ăia extrem de amabili de la aeroportul din Cluj, de zici că-s din altă țară… apoi să merem în avion… apoi să zburăm vreo tri ore și apoi să debarcăm, să merem la hotel, să ne cazăm, să mâncăm… și numa’ dupa aia!
– Oooooffff…
– Firește, dacă nu vrei, dacă ți se pare prea mult, io-ți pot zice amu ce zic psihologii să nu zicem niciodată copiilor; dar noi te putem lăsa aici, în aeroport, și te luăm când venim înapoi!
– Nununu, vreau să vin și eu cu voi!
– No hai, da’ cu răbdare…

Trecem de oamenii ăia amabili (dacă mă citește careva de la aeroportul din Cluj, vă rog spuneți-le că suntem fani Poliția de Frontieră! Că-s profesioniști și glumesc cu copiii și răbdători și faini și zâmbăreți, vă rog eu dublați-le salariile, mulțumesc!), ne suim în avion… și-ncepe iar al meu:
– Tati, acum?
– Nu, ficior… mai avem de zburat, de așteptat… dar dacă nu mai ai răbdare, le spun piloților să oprească să te lase-n Bulgaria! E frumos, au autostrăzi…
– Nununu, că aștept…

Aterizăm în Larnaca, căutăm transfer de la aeroport…
– Tati, da’ când?
– Mintenaș… luăm ceva buz, merem la hotel…
– Da’ mai durează?
– Mai durează oțâră, ficior…
– Oooooffffff…

Ajungem la hotel, în mijlocul unei hoarde de turiști invadatori ruși, omuleți verzi, Cipru, pământ rusesc… obțin de la fătuca de la recepție cheia…
– Acum, tati?
– Stai să ne ducem bagajele sus, să ne primenim, să merem să mâncăm…
– Ooooofffff…

Mno, merem să mâncăm, halim ca sparții la restaurantul hotelului…
– Taaaaatiiii… câââând?!?!?!?!?!
– Ficior… AMU! Amu merem.

Și-am mărs… direct pe plajă, ăsta micu o chiuit odată de fericire… s-o azvârlit pe sine direct în apă, s-o înmuiat ca un burete în timp ce chiuia de veselie… vă doresc și vouă să fiți la fel de fericiți ca el, când o dat de apă… apoi, în lumina serii, o scos ciucurelul și o tras o mândrețe de pișat în Mediterana de mi-or dat lacrimile de mândrie… drept ca rigla, din vezică de copil, de o făcut spume prin apa verde… în apa aia sacră și verde care-o născut-o pe Afrodita, de s-o scuturat Zeus din Olimp de indignare!
– Tati?
– Zi, ficior!
– Mno… gata, putem mere înapoi la Cluj…
– …????
– …păi da, am făcut pișu-n mare, e gata, hai acasă, că nu mai avem după ce sta! Hai, la cât avem avion?

Mno… mai stăm, chiar dacă ăsta micu’ vrea acasă… mai am câteva chestii de comunicat pe blog mâine-poimâine, apoi ne recitim prin iulie, că n-aș prea veni degrabă la cât pișu putem face în Mediterana! Serios… dar nu vă las oricum, ci cu poza asta frumoasă, ia uite ce demențial arată Cipru noaptea! Uitați-vă și voi numa’ de nu-i așa!

Și dacă aveți sugestii de ce să facem/vedem pe aici în afară de pișu-n mare, scriți dedesubt… v-am pupat!

7 lovituri, dă-i și tu!