Tăierea porcului, 2014. Și o poveste de groază

(Atenție, urmează imagini care vă pot afecta carnațional!)

– Da’ nu bei o părincă? zice socru’ către șiș-admin (așa i-am spus eu în gând înjunghietorului de porci, șiș-admin).
– Nu! Că n-am mai beut de-azi-dimineață, glumește șiș-adminu‘.

Mă uit la ceas: era ora 7:40 am.

Eram în inima Oașului, pe strada aia unde primărița din Negrești o dat la fiecare gospodărie câte 50 de lei la ultimele alegeri pentru ca băștinașii să voteze cu Ponta. Dacă stau un pic să mă gândesc, cu o zi înainte scăpasem pe jos racleta aia anti-gheață pe care o primisem de la taică-meu tot din partea PSD-ului la ultimele alegeri. Țăndări s-a făcut la impactul cu solul!
– Jinere, tre’ să-l cântărim! zice socrilă. Îl băgăm în roabă și-l ducem la cântar, 500 de metri mai jos. Vezi că roata roabei e dezumflată, deci ai grijă!

Iar vrea să mă facă de râs, îmi zic; încă n-o trecut peste faptul că i-am luat-o pe singura fiică și vrea să mă vadă cum dau cu porcu’ de pământ, să mă râdă tot satu’!

Împing la roabă ca nebunu’, ajungem la cântar: 140 de kile are Ghiță. Fain animal! Fain.
IMG_1769
Într-un ultim gest de sfidare, porcu’ ne arată posteriorul său, mânca-l-aș

Îl duc înapoi opintindu-mă, cu roata aia dezumflată de la roabă. Ne apucăm de treabă.
IMG_1792
The socru, stăpânul focului

După ce l-am ras ca pe un obraz de diplomat, l-am spălat cu cenușă până l-am făcut alb ca spuma laptelui! Un costum de asistentă medicală sexy nu ar fi fost mai imaculat.
IMG_1810
Totuși, fericit.

Apoi am ajuns la partea cea mai frumoasă: demantelarea deliciosului animal.
IMG_1835

IMG_1838

Ca să nu vă ia cu acru de la lingurea de atâta colesterol, iaca, niște poze cu niște hiribe puse la uscat:
IMG_1845

Cândva în perioada asta am băgat și ceva prânz, că pe o tepșe pusă pe șpor femeile or gătit ceva carne proaspătă; dar nu mai sunt sigur de nimic din ziua aia, fiind ziua din an care începe cu pălincă dis-de-dimineață.

După prânz, am trecut la făcut cârnați, caltaboși…

IMG_1876 IMG_1883 IMG_1891

Apoi, a doua zi, am pus cârnații la afumătoare. Cuminți, ca piesele de șah.

IMG_1904

Și, când înșiram lasso-urile de carne pe ștangă, am auzit o grozăvie, o tragedie atâta de înfiorătoare de parcă era desprinsă din viața lui Ivan cel Groaznic!

Mătușa ailantă a lu’ nevastă-mea are ceva cumnată; care o tăiat doi porci (!) în aceeași zi, pentru că are trei copii în Franța (sunt mai mulți oșeni în străinătate decât în Satu Mare; Mândrie și beton, cum s-ar zice). Ăștia locuiesc în Certeze, unde tradițiile de porc sunt diferite, deși Certeze e la 5 km de Negrești-Oaș. Acolo, din porc faci șold afumat și cârnaț, și basta, nu ca negreștenii, care bagă tobă, caltaboși și cine mai știe câte. Și femeia asta o lucrat, biata, o zi întreagă ca nebuna ca să facă cârnații pentru cei trei coconi ai ei, să le trimită în Franța, că ăia se usucă de dorul României, dar mai ales de gusturile ei suino-hibernale. Și, dornică să facă treabă bună, o băgat toți cârnații în afumătoare și o dat drumul la foc.

Și o pus numa’ vreo 2 lemne în plus față de specificațiile tehnice.

(vă rog frumos să mă iertați, trebuie să-mi trag sufletul; pentru că o lacrimă rebelă îmi împăienjenește privirea)

Și afumătoarea o luat foc; și până să se prindă femeia, cârnații din doi porci pe care i-o hrănit un an întreg s-or făcut scrum, frate, scrum ca de țigară. Și nici nu vreau să mă gândesc la ce heităreală o așteaptă…

20 lovituri, dă-i și tu!