Ce se-ntâmplă cu copiii din ziua de astăzi?

Tocmai îmi lăsasem copilul la facultatea lui, mă îndreptam în pasul ștrengarului, (plin de voioșie – sau nu), către ferma corporatistă. Nu e pe alese, avem rate, da?

În drum spre serviciu, dau de o herghelie de vreo 20 de juvenili liceeni. Mergeau către liceul din vecinătate în pluton compact. Cu entuziasmul unui transport de berbecuți duși la abatorizare într-un centru de procesare autorizat dintr-o țară arabă unde este înnăbușitor de cald.

În fața lor, se lăbărțează un adevărat El Dorado: un metru pătrat de baltă înghețată. Băi, un metru întreg pătrat!

Ca apele în fața lui Moise fugărit de faraon, grupul compact se dă de o parte și de alta a bălții, pradă gândurilor negre care-i bântuiau (bănuiesc, după atitudinea lor, că prima oră aveau franceză).

În urma lor, Groparu își ia avânt ca Usain Bolt și se dă pe gheață ca-n copilărie. Geronimoooooo!

Cred c-o și chicotit un pic, destul de sonor.

Elevii se întorc și se uită la Groparu ca la un dubios ce e el.

Groparu le evită cu iscusință privirile. Își aranjează rucsacul pe spate și merge mai departe.

Ca și când nimic, dar absolut nimic nu s-ar fi întâmplat.

13 lovituri, dă-i și tu!