Ţigani

Ţiganiada 2018, partea I

Ce pot să vă spun este că… într-adevăr, bărbaţii nu se maturizează niciodată; şi nicicând nu se vede acest lucru mai pregnant decât la vârsta a doua, când ne dăm seama că de chiar n-are rost să fugim de noi înşine. Mai ales când noi înşine, aşa cum ne dăm seama dureros în fiecare an, suntem oameni simpli, care apreciem pozitiv viaţa, compania prietenilor şi o mâncărică la ceaun cu un pic-pic-pic de beuturică.

Şi, pentru că nu putem face toate astea zilnic – ratele la bancă şi medicii ne interzic cu desăvârşire – o comitem anual, cât se poate.

Şi anul ăsta am ajuns la Sibiu foarte însetat (de aventură) tocmai la fix când firma hinilor, nașilor și verișorilor dădea salarii. Și ăștia nu fac discriminări și angajează tot felul de etnii; și când am ajuns acolo, toți or decapat ochii a mirare! Și s-or uitat la mine lung! Ce dracu era să fac?

– Mai faceți angajări? am întrrebat.

Eram costumat la marea artă – după cum puteţi vedea aici, că aşa trendsetter am fost…

(vă fac un zoom ca să vedeţi mai bine)

…că l-am inspirat până şi pe Beckham, #royalwedding!

Că de la mine s-o luat casa Dihor cu lanţurile de haur purtate de bărbaţi bine (poză via Răzvan “Zicu” Dragoş). (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Deci cât de rasişti şi nazişti sunt românii?

De poftă şi pentru că anul trecut nu am fost în Deltă, la sesiunile noastre anuale de prins-peşti-cât-degetul-drept-scuză-de-stat-cu-prietenii-o-săptămână-pe-baltă, m-am înscris într-un grup de  Facebook pentru pescari. Toate bune şi frumoase, poze cu capturi, realităţi şi adevăruri sfinte, pescăreşti (“jur pe roşu, fraţilor, crapul ăsta l-am prins la icoana cu Arsenie Boca cu autograf de la Iohannis!”) şi multe sfaturi intenţionat greşite (“dacă pescuieşti la feeder, înlocuieşte mălaiul şi TTX-ul cu beton de Turda aditivat cu benzină; trag peştii ca apucaţii!!!”).

Mno; şi, printre atâta testosteron amestecat cu miros de peşte, pune careva o poză cu un râu – cum să zic – deci incredibil de poluat. Era tot un PET şi un ambalaj şi chiar şi un scaun de maşină paradit. De pe la noi din Ardeal (era, de altfel, singurul loc de la noi cu jeguri pe râu, asta se ştie, plus că jegul ăla fusese adus de ceva mitici, cu siguranţă). Mno: şi, după ce se lamentează băieţii în cel mai pur stil românesc (“să facă cineva ceva, nu se mai poate aşa!”), numa’ ce scoate unul un muc din anus: “asta nu-i de la români… tuciuriii îs de vină!” (scris, fireşte, “tuciurii”). Şi se dezlănţuie, frate, acolo ditamai jihadul, şi sunt singurul cărua i se inflamează globulele şi transaminazele şi sare şi-i face pe toţi, în faţă, poporul ales, arienii pur-sânge, dacii nemuritori, urmaşii hiperboreenilor… şi cred că mi-am luat block. Aşa, sec. La mine-n ţară.

În altă ordine de idei, iaca piesa asta. Te transpune într-o eră cu foarte, foarte multă personalitate Sven Hassel-iană. Nu e explicit antisemită şi pro-nazistă, poate nu e deloc, deşi eu aşa o percep pentru că parcă prea glorifică războiul şi bravii oşteni nemţi şi nazişti.


(Horia Stoicanu, “Bitter”)

Deci: e de raportat la YouTube, sau e de lăsat aşa?

18 lovituri, dă-i și tu!

Poveste cu ţigani din Turda

Prietena colegului e medică. Deci doctoră. În frumosul oraş clujean Turda.

Şi are în grijă, printre altele, de un cartier plin de ştiţi-voi-de-ce-fel-de-populaţie. Din ăia de care mie-mi place, şi multor altora nu. Din ăia pe care ni-i expulzează Sarkozy. De i-o eliberat Alecsandri din sclavie. Etnici.

Şi într-o bună zi, la cabinet, vine val-vârtej un cuplu de garoi. Cu pruncul din dotare. Prunc de trei săptămâni!

– Tu, doamnă doctoriţă, săru’mâna! gâfâie ţiganul, cu ditamai pălăria neagră pe chelie.

Turbat de furie, şi mai multe nu!

– Ce s-a întâmplat, ce-aţi păţit, întreabă domnişoara doctor.
– Cum ce s-o întâmplat! Cum! Ia uitaţi-vă la copil!
– Da, ce-i cu el?
– Păi ia uitaţi-vă ce ruşine! Păi ce-i cu ruşinea asta?
– Ce ruşine?

Doamna doctor îl examinează cu atenţie.

– Păi ia ui! zice ţiganul, şi se trage mai la lumină. Ui! Io-s negru, da?

Cum putea răspunde domnişoara doctor la asemenea întrebare?

– Da! zice ea, precaută.
– Nevastă-mea-i neagră, da?
– Este… da, dânsa este chiar foarte neagră, recunoaşte tanti doctor.
– Păi! Şi pruncu’?!?!?!
– Ce-i cu pruncu’?
– PĂI IA UITE LA EL CE GALBEN ESTE!!!!!

Pruncul, cât era el de negru, făcuse icter: era galben, săracu’, ca o răţuşcă de baie. Ca o alifie de gălbenele. Ca un ochi de leoaică! O petală de floarea-soarelui. Un aluat de pizza cu gălbenuşuri multe. Un puişor de găină de baterie. Ca o bere blondă sau un pişcot.

– Tot cartierul mă vorbeşte! Că nu-i copilu’ meu, şi că nevastă-mea l-o făcut cu vreun român cu hepatită!
– Du-te, nu vorbi! se plesneşte tanti doctor perplexă cu palma peste fălcuţă.
– Dacă io vă zâc! Râd copiii de pe stradă de ceilalţi 8 prunci ai noştri, râd şi la şcoală, râd vecinii şi prietenii de noi! Doamna doctor… io vă implor, faceţi-l negru ca mine şi ca mă-sa!
– Da, doamna doctor, fă-ni-l negru la loc! se bagă şi piranda în seamă.
– Tu să taci! Că tu l-ai făcut aşa galben!!!! o repede garoiu’.

Ce să facă domnişoara doctor?

– Păi… uite aici un bilet de trimitere, mereţi la spital şi faceţi şedinţe cu raze ultraviolete, să se vindece de icter, zice doamna doctor! Da’ acum să mereţi.
– Acum şi merem, doamna doctor, săru’mâna, săru’mâna, danke, thank you!

Şi duşi au fost.

Au revenit după vreo 9 zile.

– Doamna doctor! Doamna doctor,… să vă dea Dumnezău sănătate! zice garoiu’, multă sănătate… multă-multă!
– Cum e pruncu’? întreabă doamna doctor.
– Pfuay, zice garoiu’! Negru, deci negru-negru. Negru tăciune! Şi suntem fericiţi, doamna doctor, foarte fericiţi. Dumnezău să vă dea sănătate, că mare bine ne-aţi făcut!
– LOL, zise domnişoara doctor.
Ne-aţi redat demnitatea, doamna doctor! mai zise ţiganul de etnie rromă.

35 lovituri, dă-i și tu!

O poveste cu nişte ţigani

Haideţi să o luăm aşa: afară termometrul arată cu minus. Tu locuiesti într-o casă pentru care plăteşti chirie la Primaria Cluj, ţi-ai plătit chiria pe luna decembrie, în câteva zile vin sărbătorile, ai copii care îl aşteaptă pe Moş, au mers la şcoală tot anul, au fost cuminti. Casa in care locuiesti arată cât de cât decent pe interior, are gresie, faianţă, mobilă decentă. Nu ţi-ai bătut joc. Ai loc de muncă, câştigi cât să-ţi ţii familia cu burta plină fără să dai în cap sau să cerşeşti cuiva pentru un covrig.

Şi dintr-o dată, într-o vineri, apar zeci de poliţişti, jandarmi, angajaţi ai primăriei cu buldozere care te evacuează. Cu două zile înainte ai primit o înştiinţare că trebuie să semnezi că vei fi relocat la marginea oraşului, pentru că în locul magherniţei tale (repet, luată de la primărie în chirie) se va construi un magazin mare. Eşti strămutat lângă groapa de gunoi. Unde casele, proaspăt terminate şi nefinisate, nu au încălzire.

Se dau alte premise: nişte plângeri ale vecinilor legate de faptul că în zonă se sparg geamuri şi se ascultă manele. Că pruncii rromi fac pişu unde apucă. Punctul de vedere al relocaţilor – dom’ne, copiii mei merg la şcoală în Cluj. Sunt curaţi, sunt îmbrăcaţi. Dacă îi cresc lângă ceilalţi copii de ţigan care toată ziua culeg gunoaie în Pata Rât (Protecţia Copilului, existaţi?), ce o să iasă din ei?

Puteţi gândi (că de scris oricum nu o să vă las) orice vreţi la postarea asta: că Hitler, că să se civilizeze, că să se integreze, că să mi-i iau acasă dacă îmi place aşa de mult de ei. Că să se înveţe să nu stea pe taxele plătite de noi, majoritarii. Că dacă era vorba de români, sigur Primăria nu depunea efortul de a le asigura locuinţe modulare în altă parte. Că şi voi aţi vrea să vă dea statul român casă gratis, că voi aveţi studii. Că ţiganii oricum ştim cu toţii ce fel de oameni sunt. Că să plece în Franţa.

Băi, dar îi evacuezi în miezul iernii în case fără căldură după două zile de la înştiinţare? Şi aştepţi, laş, ca după evacuare să vină weekendul, să se răsufle tot scandalul? Domnu’ Apostu, s-avem pardon…

PS: Nu, nu am fost la faţa locului, nu am făcut poze, nu am luat păreri de la ambele părţi implicate, nu am cerut şi nu am primit nici un punct de vedere oficial de la primărie. Ăsta e blog, nu ziar.

37 lovituri, dă-i și tu!