tara mea de blog

Tocmai s-a încheiat ceea ce am putea numi o vară suedeză

Prima zi de muncă după concediu! Deci vă daţi seama ce deprimat şi sandilău eram, cum ar spune domnul acela cu pereţii casei construiţi în jurul unor picturi valoroase.

Vorbeam cu o colegă suedeză care tocmai se întorsese din concediul ăla al lor de o lună, o fucking lună, Doamne, vreau și eu în Suedia!

Și încep profesionist, prin învăluire, că doară n-oi începe cu atac direct după o lună, o fucking lună de concediu (Doamne, vreau și eu în Suedia! Oare am mai zis?)
God dag, hur mår du, ce mai faci.
– Bine.
Suedezii sunt mereu extrem de eficienți, nu se bagă în discuții de complezență, pentru că sunt ineficiente şi le strică lumea lor perfectă.
– Cum e vremea la voi? nu se lasă balcanicul de mine.
– A, e nasol: e cald, soare… 37 de grade!
– Da? zic. Păi trimiteţi şi la noi nişte soare.


Şi-un Volvo!

– De ce?
– Păi la noi e jale, plouă întruna, în fiecare zi! N-am mai văzut soarele de 2 luni întregi.

În secunda doi numa’ ce-o aud cum îmi zice, nordica de ea:
– CE FAAAAAAIN…!

No ziceţi şi voi!

9 lovituri, dă-i și tu!

Este imposibil să vindeci țara dacă nu vindeci poporul

Jur că nu încerc să-mi dau fumuri de intelectual bășit căruia-i pute țara asta, dar ocazional mi se rupe și mie inima, no, când văd din astea.

Da, e OK să plângeți. Și partea nasoală este că așa este peste tot.

A, parcă nu peste tot, parcă satele ungurești sunt mai curățele, cu mai puține plastice aruncate-n râuri și pungi sfâșiate prin copaci.


Wishful thinking: România, sat unguresc.

23 lovituri, dă-i și tu!

Și, în ce țară NU emigrați?

Am uitat să vă spun despre cea mai importantă parte a discuției mele cu turcul kurd (o mai țineți minte?). La un moment dat, mi-a zis:
– Și o chestie care nu-mi place la voi este că, atunci când ceva nu vă place în politică, imediat o dați pe aia cu ”gata, emigrez!”
– Păi da, noi putem pleca oriunde, pentru că suntem în UE! nu m-am putut abține să nu-l bat, europenește, pe umăr.
– Da, dar asta nu e soluția! Ce faci, tu pleci, rămân părinții și frații aici, că nu puteți pleca cu toții, și ei suferă în timp ce tu ai fugit!
– …
– Ești român, apăi rămâi aici și luptă-te pentru țara ta până la capăt!

Nu i-am mai spus că deja au plecat familii întregi, cu cățel, purcel, capră și vițel, că sigur știa asta; că doară și ei au câteva milioane de turci în cantonament numai la Merkel, plus belgia și Olanda și Suedia; nici nu i-am atras atenția asupra absurdului situației, și anume că el, turc patriot, stătea cu familia lui românească la noi, în România, și tot el ne zicea să nu plecăm nicăieri (oricum noi, românii, nu suntem niciodată răi cu străinii, noi spunem NU islamizării României, dar când dăm de un arab nu mai știm ce să-i mai punem pe masă).

Dar, ca de fiecare dată când dau de o persoană cu opinii bine cristalizate, fac un pic de introspecție în sinea sinelui și mă gândesc de ce gândește așa?

Și rezultatul este că… pana mea, băi fraților! Are dreptate turcul. România nu e numai Iordache, Tudorel, Șerban Nicolae și Nicolicea, Dragnea și Gorghiu și Orban și-i mai ști Dumnezo care mai sunt. România e și munți, și poieni, și grădini cu legume delicioase…

…și Dunăre, și mare, și Deltă…

Și nu știu de voi, dar eu rămân, cel puțin deocamdată. Bată-le Dumnezău de Delte și de telemea de oaie, că, uite, sunt legat de mâini și de picioare din cauza lor, nici voință nu mai am.

A, și luptăm în continuare cu ticăloșii, nu vă temeți.

23 lovituri, dă-i și tu!

România versus celelalte țări

Celelalte țări:


– Băi, ai auzit cât crește Bitcoin?
– Băi, da…
– Deci anul ăsta, în 2 ianuarie, era $1000! După 138 de zile era $2000, după 85 s-o dublat iarăși, și după 98 de zile o ajuns la $8000! Știi cât îi acuma?
– Cât?
– $16000!
– $16000?
– Da, băi! Ăsta e viitorul, crypto-currency!
– Și eu cred la fel, Bitcoin, Ethereum… dar cele mai tari mi se par dronele alea incredibile cu care poți alege ce tip de dușman dorești să ataci. O dronă cât o vrabie, îi dai drumul din avion și o poți programa să vadă numai bărbații apți de violență cu puști în mână dintr-o zonă de conflict. (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

România și Departamentul American de Stat: Lost in Translation

Înainte să sforăim patriot (nota bene! Nu rachete Patriot, ci adverb ”patriot”) că de ce se bagă Departamentul de Stat (executivul, adică; guvernu’, no) american în trebile noastre, ca nație, ar fi bine:

1. Să citim cu atenție:

”The United States notes with concern that the Parliament of Romania is considering legislation that could undermine the fight against corruption and weaken judicial independence in Romania. This legislation, which was originally proposed by the Ministry of Justice, threatens the progress Romania has made in recent years to build strong judicial institutions shielded from political interference. We urge the Parliament of Romania to reject proposals that weaken the rule of law and endanger the fight against corruption.”

2. Să învățăm niște limbă engleză: (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Poliția Română, așa cum sper să nu o cunoașteți

– Nu aici, zice avocatul. Aici e partea unde trebuie să vadă contribuabilii că sistemul s-a schimbat. Aici e partea pentru fazani.

Partea pentru fazanii de contribuabili, cum îi zice Cosmin Suciu, era cu termopane, gresie, inox și marmură din aia scumpă. Vorbeai prin microfon cu polițistul de serviciu, care era foarte amabil și serviabil în spatele geamului de siguranță curat ca o medalie.
– Noi vom merge prin spate.

Înconjurăm clădirea veche de 200 de ani și dăm de o ușă din alt secol care se deschide cu greu într-un hol fără lumină. Un miros de parchet învechit ne izbește nările, în tandem cu pereții insalubri, scorojiți de la igrasie și, probabil, invadați de ciuperci (more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

O nedumerire: noi mai avem eroi?

Mă tot gândesc de ceva vreme la penuria asta de oameni integri și la felul în care asta ne afectează. Și aseară, când alții înghețau la proteste (tot respectul, eu eram iar dădacă la un Gropărel morocănos), mă gândeam ce dracu’ s-ar putea face să ne fie bine.

Bun, și-au luat țara înapoi.

Niște oameni pe care nu i-aș lăsa nici măcar să mă lege la șireturi cu pistolul la tâmplă sunt acum la butoanele democrației și stăpânesc robinetele cu bani. PSD-ul, partid de mafioți, a ajuns la putere împreună cu ALDE, condus de o secătură, după un exercițiu democratic transparent și legitim (alegerile de anul trecut).

Opoziția lor este formată, în cea mai mare parte, dintr-un partid istoric (PNL) condus, în ultimii mulți ani, de niște oameni fără creier, coloană sau viziune (Crin Antonescu, Alina Gorghiu, Raluca Turcan).

Cealaltă opoziție este formată de primul partid Facebook din România (USR), care are încă de dat proba maturității.

Mai vin niște partide de buzunar, unul este o adunătură în jurul unui fost președinte care și-a dat cu tesla-n țurloaie (PMP), iar celălalt este un partid construit pe criterii etnice (UDMR, sau partidul curvelor, cum îmi place mie să-i denumesc).

Președintele Iohannis iese la rampă rar și vorbește strepezit.

Spațiul mediatic este corupt în proporție de 99.99%, cu televiziuni de știri vai și-amar, emisiuni mondene cu manelisme de toată jena și filme reșapate.

Presa a rămas o vorbă de dânșii inventată.

Spațiul academic este un spațiu al imposturii, cu plagiatori și mafii ale doctoratelor.

În interacțiunile cu semenii, rar nu avem ocazia de a vedea grobianisme: în trafic, în magazine, pe stradă, în parc, pe Facebook. Oameni plictisiți, obosiți, violenți, radicali, fasciști, problemele lor sunt mereu mai mari decât ale tale.

Vedetele noastre sunt pe măsura nației.

Și atunci vă întreb, dintr-o curiozitate personală: ce eroi mai avem în România? Ce oameni vă fac să vibrați și pe cine vedeți pe post de model în viață și-n cariera profesională? Că mie mi s-a cam debusolat busola.

20 lovituri, dă-i și tu!