Soacra

Explicati-mi si mie cum naiba

Vin seara acasă de la muncă și îmi pregătesc o cină ușoară, ca-n studenție, cu de toate ce-am putut aresta din frigider:
– un ștampăl de pălincă (am mințit; vreo două, că niciodată nu am băut numai unul!)
– zacuscă
– roșii
– jumeri
– slanășiceapă
– niște brânzică din aia putrezită, beșini franțuzești
– o ridiche neagră. Întreagă
+
– o cană de lapte călduț, la final, ca să fie treaba oablă. (more…)

Degeaba, bai, am cea mai tare soacră

Azi e ziua ei. Pentru ca n-o avut lumânări de pus pe tort, o pus și ea ce-o avut de la beserică. Să fie primit, La Mulți Ani, mamă soacră!

Lumanare de beserica
Lumânarea, firește, este de la “Vii”

Fiind soacră din Țara Oașului, cuțitul ăla cu mâner de plastic îl poartă cu sine în poșetă mereu.

PS: Nordul României nu e România. Vreo 7 pahare de pălincă beute până la ora asta, 3 la mic dejun, 4 la prânz… salvați bloggerul de o moarte lentă, dar plăcută! Dacă scuip pe asfalt, explodează.

Voi ce ştiţi, rugăciunea de soacră se ridică la cer?

Pentru că o nenoricire nu vine niciodată singură, după ce mi-a trecut răceala aia afurisită (hai, să vă aud acuma cu teoria aia cu “de ce nu fac bloggerii boli? Pentru că au şi viruşii mândria lor, hihi!”) am reuşit să-mi îmbolnăvesc şi pruncul, şi apoi şi nievasta.

Apoi, pentru că lumea e rea, s-a îndepărtat de la Dumnezeu şi cavalerul apocalipsei se pregăteşte să coboare pre Pământ, a venit şi soacră-mea peste noi. Aşa că băi, ăştia din Crimeea şi Ucraina, nu vă mai tot daţi loviţi, slăbanilor. (more…)

Să-ncepem anul cum se cuvine, dară

Mno! Prima la mână, să începem anul cu un banc original, proaspăt şi incolor: ai de mine, nu am mai scris pe blogul ăsta de-un an (oare cum se dă pabliş?).

A doua la mână, trebuie să scormonesc în şemineul apartamentului meu cu 2 camere de la etajul III din Floreşti (nici măcar nu-i al meu, ci-i a lu’ nevastă-mea) şi să-mi pun cenuşă în freză: exact – soacră-mea. (more…)