Eu şi Mama Natură, numită pe nedrept Roxana Ionescu
(în primul rând, mulțumesc cât se poate de public prietenului meu cel mai bun Piticu, care m-a luat din Brașov și m-a dus înapoi ca un brother, și eu nici măcar nu m-am oferit să-i plătesc gazu' la mașină, că eram prea cu mintea la cota 4000; deci mulțumesc și mă autobiciuiesc pe mine public)
Când scriu "Roxana Ionescu", simt că sughită, la unison, peste 10 milioane de români (care se simt) singuri.…continue reading →