Venea paznicu, unu’ Nicu, fonfănit rau, şi noi eram studenţi, deci lefteri şi de bani şi de examene luate.

Da’ aveam beutură.

Şi vine, paznicu, şi ne prinde, si noi incepem:

- Salut, bă Nicule, bă, cel mai bun prieten al nostru, ia un vin de la noi (era cald de behăiai, şi ăsta deja venise cu chef la noi, c[ aşa ne-am prins ca vine, dupa mirosu’ de spirt din văzduh), ce mai zici tu?
- Bă, daţi-mi taxa de pescuit!
- Taci, bă Nicu, că n-avem bani, suntem studenţi, ia d-acilea vin, lasă-ne că sigur ne va pedepsi Dumnezău că pescuim fără bani, uite ca suna telefonu’.

Răspundem.

- Salut, domnu Mişu, zicem noi.
- Taci, fraiere, ca v-o dau la bot, cum ajung la voi pe baltă? Că-s în Ocna.
- Domnu’ Mişu, deci vă luaţi şi veniţi spre Mediaş, dar faceţi dreapta la semnul ţâ, şi acolo sunt trei lacuri, noi stăm la lacul din mijloc, vă aşteptăm!
- Fraieri de gălbenuş, vin amu să vă-nvăţ să pescuiţi, loazelor!

- Vezi, bă paznice Nicu, uite: amu aşeptăm un avocat din Cluj, să vezi ce BMW are, pici! Poate ai şi tu o problemă vreodată, îţi lasă omu’ cartea de vizită, cine ştie?
- Bă, să nu mă minţiţi că vă fac mâncare de crapi!
- Vaaai, Nicule, cum să minţim! Haide mâine şi povestim.

Vine Mişu, care numa’ avocat nu era, şi pescuim.

A doua zi vine Nicu iară.

- Uite, Nicu, el e avocatul de care-ţi ziceam, zicem noi şi arătăm către Mişu, care îşi rezema Passatul lui obosit, îşi mirosea deştele care miroseau a peşte, şi gâfâia; şi pe lângă asta arăta a orice, numa’ a avocat nu.
- Bună ziua, domnu’ avocat, zice paznicu.
- Ete pula, zice Mişu, care nu ştia despre ce e vorba, că uitasem să-i spunem.

Stăm cu paznicu’ ore-n şir la discuţii, apare o cireadă de ţigani.

- Ce faceţi, mă! zice paznicu.
- Dom’ şăf… am o amendă penală… sare primu. Nu am cu ce-o plăti, păcatele mele! Am vint să pescuiesc nişte crap, să-l vând, că dacă nu, fac puşcărie. Că de lucrat nu mă angajează nimeni, că-s ţigan.
- Da’ ce-ai păţit, mă!
- Apăi… şi ne zice omu’ ce păţise, ceva alambicat rău de tot, că era-n proces.
- Mă! zice paznicu. Tot io să vă scap! Uite aici, aveţi avocat. Ia spune-i tu lu’ domnu’ Mişu ce problemă ai, şi el te consiliază.
- Cine-i avocat?
- Dumneavoastră, zice paznicu.

Pe Mişu îl fură un râs isteric, şi noi ne uităm îngrijoraţi unii la alţii. Îi facem semn să se potolească, el nimic.

- Eşti prost? D-aia nu ne-ai cerut bani, că ţi-or zis bambilicii ăştia că-s avocat?
- …
- Du-te-n pana mea de paznic, ia d-acilea bani, şi vâju! Hai, că am treabă, şi cu moaca asta a ta ne sparii peştii.

Lesne de spus că am plecat ziua următoare, şi nu am mai călcat veci la pescuit pe lângă Ocna ca să nu fim taxaţi triplu, că suntem nişte mincinoşi oportunişti, şi şi studenţi.

De ce vă zic io treburile astea care nu-s deloc amzuante? Fincă am aflat azi-dimineaţă că Mişu nu mai prea e printre noi – de lunea asta, că avea o inimă prea mare şi i-o cam crepat, şi mâine mă duc la înmormântare. Dumnezău să-l ierte!

Si o piesa de sufletelul lui:

Lume, lume
Asculta mai multe audio Muzica »