Per total? "După dealuri" şi "Poziţia copilului" sunt cele mai bune filme româneşti văzute într-o... bună perioadă de vreme. Şi asta nu o zic pentru că au luat premii şi e
trendy să ţii cu Cannes-ul sau Berlinul, ci pentru că, oricum ai lua-o, filmele astea
te răscolesc. Nu mergi ca la curve de Hollywood - închizi fermoarul şi pa.
"Poziţia copilului" e un film construit din jocul actorilor şi situaţiile la care te mână scenariul, nu de scenariul propriu zis. Scenariul nu are deloc Oscar Wilde în el, ci justifică şi alimentează foarte bine derapajele personajelor. E un film situaţional, ca să zic aşa. Filmat (reuşit)
hand held 80%, cu multe
close-up-uri, se insistă pe expresivitatea actorilor (care e construită covârşitor de convingător). Genialitatea scenariului nu zace în limbaj, ci în situaţia pe care o creează. Să le luăm pe rând:…
continue reading →