RCA

Soferul cocălar

Iese:
– din parcarea pentru persoanele cu dizabilități
sau
– de pe pista de biciclete
sau
– după ce a lăsat mașina pe trecerea de pietoni
sau
– după ce a parcat la 2 cm de gard, pe trotuar
cu scrâșnet de roți și fără semnalizare, cu degetul arcașului scos preventiv pe geam, ca să evite efortul de a interpreta dacă flash-urile și claxoanele celorlalți sunt însoțite de înjurături sau nu.

Schimbă benzile fără grețuri în timp ce conduce cu o singură mână, pentru că cealaltă îi ține telefonul lipit de ureche.

Semnalizarea e pentru fraieri.

Accelerează când vede galben la semafor, dar numai după ce a încetinit suficient, pe verde, ca să se asigure că cel din spate nu mai prinde traversarea.

În oglindă, își vede mereu fundul mașinii. Îi place la nebunie fundul. Mașinii.

Poartă ochelari de soare până seara târziu, umbriți de o șapcă (vara) sau o glugă de hanorac (iarna) trasă mult peste ochi.

Nu lasă mașina nici pentru mers până la non-stop să-și ia o cutie de lapte.

Are grijă să parcheze mereu în buza locului unde are treabă. Dacă poate bloca traficul, cu atât mai bine.

Avariile sunt degeaba, nu le folosește nici pentru oprire, nici pentru dat cu spatele.

Nu suportă să stea în spatele unei mașini de marcă inferioară.

Dacă aude ambulanța-n spate, încearcă să se înscrie imediat după ea și să meargă în coada ei.

Dacă este trafic îngreunat pe autostradă, intră direct pe banda de urgență.

Claxonează luuuung și gros dacă ceva nu-i convine. Sau când vede un cunoscut la 300 de metri de el. Uneori claxonează și preventiv.

Reviziile le face la un prieten din cartier.

Devine agresiv mai ales dacă cel cu care are ceva de-mpărțit este un copilandru la volan, sau un pensionar, sau o femeie.

Bota de oină este la îndemână, în portieră.

Numărul din spate este șters. ”Nu știu, bos, m-am trezit într-o dimineață și cineva a dat cu o cârpă cu diluant peste! Eu ce să fac, că n-am bani să-mi fac plăcuțe de înmatriculare noi?”

Bicicliștii, pentru el, sunt săracii ăia care n-au bani de mașină.

Lumini aprinse-n trafic? Ce-i aia?

Frână de motor? Ce-i aia?

Cauciucuri de iarnă? Ce-i aia?

Curățat mașina de zăpadă – ce-i aia?

Ziua în care nu apucă să conducă, să vorbească la telefon și să fumeze în același timp e o zi pierdută. Iar dacă nu vorbește la telefon la volan, sigur scrie ceva pe WhatsApp sau rupe Facebook-ul.

Dacă are un eveniment în trafic, povestea va începe, invariabil, cu ”s-o băgat un prost în mine”.

Dacă-l oprește Poliția, răspunde agresiv, ia agentul la per tu și scoate telefonul să înregistreze cum îi cere acestuia ordinul de deplasare, certificatul metrologic al radarului și ultima revizie la mașina echipajului. Nu suportă să fie interpelat de polițist fără chipiu pe cap – deși, în fața unei asemenea majestăți, polițistul are obligația să se descopere.

Când este amendat, protestează public, iar vocea oscilează între tonul rugător și cel amenințător. Sună pe cine știe el și se referă la polițiști drept ”gabori”, ”curcani”, ”poteră” în gura mare. Refuză să semneze procesul verbal, pentru că știe el din auzite că asta-l va ajuta la proces.

În articolul ăsta nu mă refer la șoferii de duminică, care scot și ei mașina o dată pe lună să facă o croazieră. Nici la cei veniți din creierii munților sau pe la spitale, aterizați dintr-o dată într-un oraș cu bandă de autobuz, tramvaie, intersecții, linii de demarcare șterse. Nici la seniorii care au de mers o dată la câteva săptămâni până undeva, și sunt întâmpinați cu ostilitate de ceilalți participanți la trafic. Ci mă refer la șoferii cocălari, cei agresivi inutil în trafic. Este plină țara de ei.

Unele din situațiile de mai sus vă sunt familiare. Poate le-ați trăit și voi, poate le-ați făcut și voi, poate din răutate, poate stresați de grabă și de țara asta fără autostrăzi și locuri de parcare.

Oricum ar fi, vă trebuie RCA.

Emag vă oferă o tonă de oferte RCA. Detalii – aici. Evitați RCA-urile ridicol de ieftine, s-ar putea să aveți un eveniment nedorit cu mașina cuiva care are prea mult timp liber și care e dornic de mers prin procese, dacă plata despăgubirii întârzie de la asiguratorul vostru.

Conduceți preventiv. Aveți grijă. Gândiți cu 2-3 mișcări înainte, ca la șah. Scopul vostru este să ajungeți sănătoși acasă, nu să-i învățați bunele maniere-n trafic pe tot felul de șoferi cocălari.

Am mai scris pe tema asta aici și aici.

13 lovituri, dă-i și tu!

Şi începem cu drumul către Sibiu

Către căşi, mai exact, de sărbători. În cea mai rece zi din cariera anului defunct: minus vo 12 grade. Furia vişinie – fără încălzire, că nuş ce s-o bulit pe la radiatoare.

Frig, mâncu-v-aş. Io – fără mănuşi, că-s mai călduros. A, şi fără RCA pe 2009, că nu l-am mai găsit deloc, deşi-l aveam. Ce Dacia mea, zic io, nu m-or opri tocmai amu!

Şi m-or oprit. În frumosul judeţ vecin Alba, p-undeva.

Dacia mea nu mai mergea cum trebe: la relanti murea motorul, trebuia mereu turată maşinuca. Aşa că trag pe dreapta, motorul moare, şi-mi zic: numa’ d-al dreq nu ies din maşină! Şi când se apropie agentul, încerc să deschid geamul, şi dijaba: frigul înţepenise mecanismul care la Dacie e mai sensibil ca la Honda Civic, asta deja se ştie.

Agentul îmi cere buletinul, io, bucuros ca nu ma intreaba de RCA nimic, i-l dau şi îi zâmbesc de mi s-o vazut spanacu’ dintre dinti. Şi ies afară, că în maşină era mai frig ca înăuntru.

Şi îl urmez pe agent ca pe un tătic:

– Mo! zic. Nu vă pricepeţi la Dacii?

Era un tinerel okeiuţ, zic eu.

– Nu-mi mere deloc încălzirea, zic eu. Mor de frig în ea!
– Nu mă pricep, zice agentul. Stai să dau prin staţie, poate se pricepe careva.

Şi dă prin staţie. Şi află.

– Trebe să băgaţi un carton la radiator, zice el, să nu intre aer rece la motor. Aveţi?
– Nu am, zic eu, da’ stai să verific.

Prin Dacii – se ştie asta – poţi face rost de tot ce îţi trebuie. Şi descopăr cele două cutii de bielete, cu bielete in ele. Şi încep să o scot pe una, şi să o rup. Zic:

– Nu o rupi tu? Că mi-i mâna îngheţată!

Chiar aşa era, nu prea o mai simţeam. Că bătea şi alizeul nopţii de decemvrie acolo, în plin câmp.

– Ba cum să nu! şi preia el sarcina.

Cu asta m-o înduioşat. Îi desfac capota, şi îi indic pe unde să o strecoare, între radiator şi mască. Şi el o strecoră, şi se umple de funingine d-aia de la motor, şi se mânjeşte, cred, puţin, pe lăbuţe. Şi îi mai dau şi celălalt ambalaj de bieletă, pe care îl rupe, şi-mi baricadează cum trebe radiatorul.

Şi îmi inapoiază buletinul, în mulţumirile mele tropical de fierbinţi! Că amu nu îmi mai murea motorul la relanti. Şi parcă şi dădea o briză de aer subpolar pe la parbriz, nu ca înainte, că l-ar fi omorât Dacia mea şi pe Roald Amudsen dacă l-aş fi luat la ocazie, halal explorator polar norvegian.

Şi ca să fie toate bune, în şpriţul Crăciunului, opreşte Garcea traficul pe drumul european, ca să să poată înscrie maşina Groparelui în trafic. Care maşina Groparelui pleacă către miazăzi, claxonând prietenos, mai mult din greşeală, că aşa-s vitejii, se înspăimântă numai după ce a trecut pericolul, şi io nimerisem claxonul în loc de semnalizare, de frică.

Şi până-n Sibiu nu m-am mai oprit!

31 lovituri, dă-i și tu!