programeci

Bac Italia-Croatia

Mihaela: ziceai ca voi ati luat bacul sau doar ai auzit ca se poate?
Groparu: am luat bacul din Muntenegru catre Croatia
Groparu: si am vazut anunturi in MN cu bac catre Italia si inapoi in Budva
Groparu: si si in Dubrovnic, in Croatia, am vazut
Mihaela: eu am gasit Ancona – Zadar
Mihaela: It-Cr
Mihaela: dar is 8 ore
Groparu: no, n-as sti sa-ti zic exact
Groparu: 8 ore? geez
Groparu: wow
Mihaela: pai cam traverseaza Marea Adriatica pe latime
Mihaela: tb sa fie interesant
Mihaela: ar fi cool sa fie dup-aia Zadar-Dubrovnik si-apoi Dubrovnik-MN
Mihaela: io confundam Paklenica cu Dubrovnik
Groparu: no, ca seamana oricum
Groparu: ca pronuntie
Mihaela: e, toate suna la fel

22 lovituri, dă-i și tu!

Şedinţă între programatoare

– Vai, tu Cici, scumpo, ce eşarfă ţi-ai luat! Te pup (ţuc-ţuc).
– Servus, tu Coco, te pup (ţuc-ţuc), îţi place?
– Da, tu, de unde ai gasit-o?
– Meli Melo, tu! Aia din Cora.
– O fost scumpă?
– Nu, tu, 80 lei! La reduceri. Aşa-i că-i faină? Şi mie-mi place. Tu, da’ ui la tine ce bine miroşi! Cu ce te dai?
– Unde, tu, jos?

Râd amândouă.

– Nush ezac, tu, Kenzo sau kendo! Îi original, mi l-o adus al meu când l-or trimis atunci în delegaţie, e luat din duty free din Ankara, da’ i s-o dezlipit eticheta de la aburii din baie, că nu avem baie cu geam, că ştii că stăm la confort unic. Ioi, tu, ui că vine menejeru’.

Intră individul cu ochelari şi pulover. E stresat, grăbit, obosit. Chelios înainte de vreme. Se aşează jos, îşi deschide agenda, se uită pe furiş şla telefon să vadă cât e ceasul, deschide pixul cu dispozitiv clic-clac:

– Servus, fetelor, no…, v-am chemat în şedinţă să discutăm 5 minute, numai noi, despre proiect. Au fost ceva probleme cu mailurile trimise in firmă, ştiţi că ăia erau să renunţe la comandă, era să pierdem proiectu’, şi am vrut să vorbim numai noi.
– Da, ştiu, aşa-i, eu am primit un mail în care specificaţiile nu erau foarte clar scrise.
– Da, tu, Coco, dar mi-ai scris să îţi dau specificaţiile şi nu prea am înţeles ce vroiai, că parcă ai scris în romgleză, aşa mi s-o părut, stai că-ţi şi zic ce nu am înţeles: pls revieew the bsnes activity loders, aşa ai scris, tu, parcă erai pe mIRRC.
– Tu, nu cred că am scris aşa, în primul rând; eşti sigură că nu aveai ochelarii nepotriviţi la tine?
– Tu, nu te lega de mine şi de faptul că port ochelari, ce dracu’! Ce-i dacă port ochelari? Îi port că mă ajută. Eu măcar văd pe unde merg, nu ca tine, care ieri te-ai împiedicat de mochetă şi ai picat cât erai de lungă, de ai şi vărsat cafeaua pe tine şi pe ghivece!
– Cum poţi… tu! Cum poţi să zici aşa ceva! Ui la tine ce prost te-ai fardat!
– Ce? Toată lumea ştie că te îmbraci ca o ţoapă!

Pauză strategică, obraji înroşiţi, priviri de laser, frate. Şi amândouă, într-un glas către cealaltă:

– Eşti grasă!
– Eşti grasă!

17 lovituri, dă-i și tu!

Să moară dujmanii mei, lalala

– Gropare, de azi eşti cel mai mare duşman al meu!

Făcusem mai devreme mişto de el că joacă ping-pong ca o fată; că bea cafeaua cu degetul mic ridicat, ca un transexual filipinez; că tot timpul îi flutură un muc din nas când respiră, muc de care nu îşi dă seama; că poartă mereu acelaşi pulover şi aceiaşi adidaşi indiferent de cât de mare e zăpada sau soarele în patria mea; că mănuşile lui arată de parcă i le-a luat mă-sa din Cora, la reduceri, că-s chinezeşti, din fâş, şi şi portocalii; că are o chelie ca Aurel Vlaicu pe bancnota de 50 lei; că sigur are coşuri pe spate; şi mai ales că e programeci, mă, programeci!

– Dap. De azi eşti cel mai mare duşman al meu! şi se uită la mine, să mă vadă cât mi-i de frică.
– Bă, îi zic. Nu ai nici o şansă.
– …? întreabă în timp ce continuă să joace ping-pong ca o fată, din interiorul puloverului lui peren.
– Păi da! Că valoarea unui om e dată de duşmanii lui. Io ştiu că pe tine te avantajează să ai un duşman ca mine, unul aşa, de calibrul meu; dar mie nu îmi face nici o cinste să am un duşman aşa, ca tine. Dimpotrivă, mă, m-ar dezonora.

23 lovituri, dă-i și tu!

Despre programeci

1. Ce face un programator care umblă din bar în bar, noaptea? Umblă DLL (deleleu).

2. Ce face o programatoare cu aparatul Braun, in baie? Se e-pilează.

3. Ce strigă o programatoare înspăimântată unui tester când vede un ditamai gândacul pe monitorul ei? “Pe calcul meu, merge!”

4. Ce zice un programator în mijlocul propriei sale nunţi? “Nu mai bine continuăm ceremonia on-line?””

5. Pe cine dă vina o programatoare cînd nu înţelege acţiunea dintr-un film? Pe script.

6. Ce face o programatoare când bate pe umăr fostele prietene ale iubitului ei? Dă clickuri pe “exe”.

7. Ce face o programatoare după ce trimite un document în Recycle Bin? Mere la baie şi se spală pe mâini.

8. Cum recită un programator alfabetul? A:\, B:\, C:\…

9. Ce face un programator când se uita la un pornache? “Self Care”.

10. Ce păţeşte o programatoare cînd desface picioarele? Îi crapă aplicaţia.

Update: cum îşi scrie un programator adresa de domiciliu? începe cu “http://strada…”

30 lovituri, dă-i și tu!

O venit un programator

la noi la birou sa ne streseze. El se plictisea, noi nu, ca “aveam de lucru”. Ii zice un coleg:

– Bă, da’ tu n-ai nici un bug de rezolvat? Ce stai aicea?
– Nu, zice el. Nu am.

Mă uit la el, îi zic:

– Bă, zic, uite-te la tine în oglindă. Nu ai nici un bug de rezolvat?

S-o uitat la el, şi o plecat.

7 lovituri, dă-i și tu!

Caci daca sysadmini n-ar exista,

nici www.groparu.ro nu ar exista, si eu tin sa le multumesc si pe aceasta cale moaselor mele electronice care au bibilit la sait pana l-o loat nevoia, de amu – iata-l, ce maret si erect sta el sus si se uita in jur, ca un anacond, dupa pradă! Apropiati-va, deci, fetelor, cu curaj, fincă nu calcă.

Multumim lui sysalin si lui joc, perijoc, care s-a incapatanat sa-i faca la sait respiratie gura la gura, desi mirosea a berea bauta azi-noapte; noroc ca saitu’ o reactionat cum trebe la stimulii electrici, ca e sensibil la chestii maso, ca si pe mine ma uimeste uneori cat e de pervers!

9 lovituri, dă-i și tu!