Deci e groasă.

Deci în următoarele zile şi săptămâni, templul (sau închisoarea) spiritului meu va trece printr-o serie de schimbări fiziologice de nebănuit cu numai 3 zile înainte, când sorbeam la vinuri şi pălinci şi whiskane prin decenta crâjmă Naf, din Sibiu. Când – intrat acolo pentru o adăpare nevinovată, vineri noaptea pe la ora 2 – m-am pomenit în mijlocul chefului de zi de naştere a patronului, care chef atâta era de dezmăţat, că Sodoma şi Gomora pareau grădiniţe cu predarea în limba engleză.

Schimbările acestea mă vor afecta în mod direct şi vizibil: voi deveni mai turbat şi mai coleric decât un focos nuclear în mânuţa lui Bin laden; voi fi mai livid la faţă ca un poet francez de secol 19 şi cu privire mai pierdută ca un autist; şi voi ignora cu obstinaţie invitaţiile la beute, grătare şi cumetrii; şi voi fi atâta de rău că voi considera că fiecare personaj din raza mea vizuală vrea să mă facă de bani.

Voi înlocui berea cu nectarul de portocale din Kaufland, pălinca cu laptele de soia, şi în loc de coniac voi bea apă plată. Slana mea cea de toate zilele va face loc cârnatului vegetarian şi chiftelelor de cartofi; voi fugi de vin ca de poliţai în trafic, şi de pălincă – ca de şăfi. Telemeaua mea dragă va lăsa loc brânzei Tofu, iar ouăle – de găină, of cors – vor fi înlocuite cu pâine cu margarină şi cu gem.

Şi ceai. Da, şi ceai.

Adio ţigări! Deci adio (iar o să-mi pută gura a mirosul meu natural, când ar putea mirosi a parfum de filtru de tiutiun cu halenă de bere, usturoi şi ceapă).

Iar dacă postările mele devin uşor ecumenice, gândiţi-vă că e numai o fază temporară, până trece postul. Pe care tocmai am început să-l ţin. Şi-l ţin fincă sunt suficient de căpos ca să pot face ce vreau cu templul (sau închisoarea) spiritului meu, chiar dacă asta presupune ca timp de 7 săptămâni să nu beau alcool, să nu fumez, şi să mănânc numai legume.

COMENTAŢI????