Poliţia română

Incepe sa-mi placa tot mai mult de Politia Romana

Navigam voioși către sau dinspre socri, dedicat menirii mele de a-i ajuta pe bieții oameni ai nordului să scape de pălinca în plus.
palinca de oas satu mare
Nu ești ardelean dacă nu ai pe undeva, prin țară, un asemenea uncheș pe care-l cheamă Ion

Pe drum, moștenitorul începe să zbiere că este musai să ne oprim la benzinărie, altfel ne arată el pe tapițeria mașinii ce culoare are situația actuală din România. Întrucât știam că nu glumește, am tras la prima benzinărie care ne-a ieșit în cale. Ca norocu’, după noi au oprit vreo 3 autocare de Italia cu suficienți români în ele cât să ridice PIB-ul patriei cu 2% (căpșunari din ăia care-și vând votul pe un mic și-o bere, așa-i, domnu’ Tăriceanu?).

După ce am terminat trebile, dau să ies din benzinărie, dar era interzis la stânga; și chiar la ieșirea din benzinărie era și o mașină de poliție care supraveghea traficul!

Dau să văd dacă nu pot face o românească, dar nu aveam cum: polițiștii erau cu ochii pe mine.

Zbier zâmbind către ei și gesticulez către stânga, dar nu s-o auzit nimic prin parbrize: ”unde pot face stânga?”

Moment în care polițistul se uită, complice, la traficul din stânga și, din mașină, îmi face semn să trec. Peste dubla continuă.

Am crezut că vin după mine cu girofarurile, dar nu au făcut-o. Șoferul dubei care încerca și el să iasă și căruia i-am tăiat calea din benzinărie o rămas atâta de perplex, că încremenise la volan de parcă avea diaree și îi trebuia să strănute; și pun pariu că s-o gândit că eu sunt ceva jmeker interlop, și acuma-și depune, scârbit, actele de emigrare în Sicilia.

Noroc că nu se gândește să scrie pe blogul lui ce a văzut, că sigur e convins că nu-l va crede nimeni.

5 lovituri, dă-i și tu!

Noi aventuri cu Poliţia română

Coleg de-al meu, da? Pleacă omul în concediu cu maşina lui franţuzească adusă second din Jermanica, fincă nu toţi sunt jmekeri să-şi ieie maşina nouă; plus că dacă nemţii nu se dădeau duşi din Franţa în al doilea răzbel mondial, maşina lui ar fi fost nemţească, şi Mazăre ne-ar fi oripilat îmbrăcându-se în Kim Jong Il, nu în uniformă de Friţ.

Şi colegul, cum gonea el aşa, către concediu şi promisiunea de scărpinat pe burtă supt un palmier – principala activitate planificată pe următoarele două săptămâni, dă de o ditamai băltoacă pe drumul european. Acvaplanează, sare cu maşina prin ceva şanţuri, o loveşte, şi se înfige în ceva morman de pământ.

Şi-şi rupe clavicula.

Cu clavicula ruptă nu e de mers în concediu; aşa că omul renunţă la scărpinat pe burtă supt palmieri, şi ia legătura cu autorităţile incompetente: alea de sub chipiu.

– Aţi avut mare noroc, zice Garcea.
– Da! zice colegul: puteam să o mierlesc.
– E! zice Garcea. Nu de asta e vorba. Aţi avut mare noroc că d-ra din dreapta dvs. nu a păţit nimic. Fincă vă făceam dosar penal, vătămare din pulpă sau culpă, nu mai ştiu cum se zice.
– Ha? zice colegul.
– Da, zice Garcea. Da’ io tot nu mă las şi tot vă fac dosar penal de vătămare din culpă, că v-aţi vătămat pe dvs.
– Păi am avut accident, zice colegul, cum să-mi faceţi dosar penal că io am ieşit şifonat din propriul meu accident!
– Păi staţi liniştit, zice Garcea. Că fincă dvs. v-aţi autovătămat pe dvs., procurorii vor scrie pe dosar NUP (neînceperea urmăririi penale), şi scăpaţi fără cazier penal.
– Aha, face colegul.
– Da, domne, aşa-i justiţia în ţara asta de căcat! Nişte corupţi, mai face Garcea. Mare noroc aţi avut…!

17 lovituri, dă-i și tu!