Handsfree-ul lui Chuck Norris

Aşa cum şade bine unui om foarte însurat, am învăţat să gătesc chestii pentru familie - gen pâine prăjită (e simplu: se ia pâinea şi se prăjeşte), orez fiert (un pic mai complicat: se ia orezul şi se fierbe) sau - favorita mea - ciorbă de peşte cu handsfree (îţi pui handsfree-ul într-o ureche şi te apuci să vorbeşti prin bluetooth cu peştii pescuiţi de tine la pescăria aia din Hârşova). N-aşe; între timp a trecut ceva vreme,…continue reading →

Hands want to break free

În viaţa mea, de fiecare dată când am făcut două lucruri deodată, unul dintre ele sigur s-a dus pe apa sâmbetei (de regulă, cel mai important dintre cele două). Orice am face, noi masculii nu suntem multi-tasking ca femeile; aşa cum spunea cineva, reprezentantele sexului guraliv sunt perfect adaptate să mestece în supă, să vorbească la telefon cu mama şi să scrie reţeta pe care aceasta le-o dictează, să-l legene pe ăsta micu şi să mai şi tragă, în timpul ăsta, cu ochiul la TV, la canalul ăla roz - toate într-o singură bucătărie. Ceea ce mi se pare admirabil. Ia încercaţi să supuneţi un mascul unei experienţe asemănătoare: puneţi-i o tigaie într-o mână, aluatul de clătite în faţă, un telefon în cealaltă - la capătul căruia un socru să-i spună proporţia de diluant care trebuie băgată în vopseaua de lemn, pentru dulapul de păpuci din hol - şi un documentar cu elicoptere de luptă pe TV. …continue reading →