pescuit

Am aşteptat 8 ani momentul ăsta

Când mi-am adus aminte, am ieşit din casă desculţ şi gâfâind, cu privirile rătăcite, ca un apucat.

Am luat săpuţa mică ferm în mâna dreaptă ca pe ciocanul lui Thor şi am scanat repede grădina până am identificat ghiveciul, cu precizie de rachetă balistică americană de la Desevelu’. Astă-primăvară, în ghiveciul ăsta depozitasem cu religiozitate toate lighioanele pămânului pe care le-am găsit săpând grădina: râme şi paraziţi şi larve de gândaci de mai şi tăt ce mai mănâncă Bear Grylls ca apucatul la TV.

Şi le-am şi plantat un smoc de iarbă, să aibă de mâncare rădăcini delicioase, şi am şi udat ghiveciul de fiecare dată, să nu moară micile jivine de sete.

Acum, însă, le sosise momentul.

De ce, vă veţi întreba voi, şi pe bună dreptate, dragi cititori, de ce aş face eu asta? Oare mă pregătesc de filmat scene de supravieţuire? Îmi fac insectar şi râmar şi viermar şi gândăcar? Le folosesc pentru vrăjile mele satanice cu care atrag unicii atât de preţioşi pe site? Doresc să o sperii pe soacră-mea, o femeie atâta de încercată de ginerele ei blogger, când vine aici?

Nu, nici gând, dragii mei. Jivinuţele mi le trebuie pentru că plec în Deltă.


ŢÂNŢARI! ţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţari

La expediţia noastră religioasă de pescuială.

Cu un musafir surpriză: fiu-meu cel Gropărel, aflat la prima lui expediţie de acest tip.


Şi pe care sper să-l fi virusat iremediabil cu acest virus

După cum vă spuneam, am aşteptat 8 ani după acest moment.

Şi-mi doresc din sufleţel să iasă bine şi să ne distrăm, că anul ăsta mai încet cu şpriţurile şi pălincile, Gropare.

Nu va fi singur: vom fi doi tătici-elicopter, exasperaţi de năzdrăvanii nostri, că nu e uşor să fii părinte anii ăştia, la câte cărţi şi MBA-uri de parenting există; dar, cu ajutorul Celui de Sus şi ai Ştimei Bălţilor, vom reuşi! Şi aşa n-am prea prins noi peşte prin Deltă anii trecuţi, iar anul ăstamai e şi prohibiţie, şi cu ceva trebuia să ne umplem şi noi timpul.

Ne vedem peste două săptămâni; şi, ce să vă zic, dacă vă păleşte dorul de blogger, apăi desfaceţi un vin răcoros şi citiţi cel mai vast interviu luat vreodată mie, sub semnătura celui mai blând cuplu de moldoveni basarabeni din lume, pre numele lor Albu; sau puteţi auzi chiar bâlbâieli profesioniste, la  interviul dat pentru podcastul lui meseriaşul de Katai.

Să ne recitim cu bine-sănătoşi în două săptămâni!

PS: Iar despre jivinuţele cele drăguţe, dacă vă interesează drepturile târâtoarelor, apăi aflaţi că… mno, sub ghiveci înflorise ditamai colonia de furnici obraznice, care s-or înfruptat ca la Ritz din proteina gratis pusă la dispoziţie toată vara de blogger; deci şi anul ăsta tot cu cucuruz dăm la somn şi ştiucă în încercările noastre disperate de a nu împuţina fauna ihtiologică a celui mai tânăr pământ al ţării.

 

11 lovituri, dă-i și tu!

Pe culmi nebănuite de nesimțire

– De un an de zile aștept clipa asta! îi zic cumnățelului meu, la ora 5 dimineața, în timp ce sorbeam cafeaua înainte să plec la pescuit.
– De un an?
– De un an. Lacul ăsta și Delta sunt locurile mele preferate de pescuit; și le vizitez adesea în mintea mea când am o ședință mai lungă, când sunt pe scaunul de dentist sau când mă ceartă nievasta; acolo e refugiul și sanctuarul meu și sunt fericit când evadez.
– Mno! zice cumnatul.
– Și, îți repet, de un an de-abia aștept să ajung aici. De un an. Nici măcar nu mai contează că nu prind nimic, așa cum mă lăudam ieri!


Biserică serioasă, caut prozeliți (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Delta Dunării 2017, partea I

Plecarea de la Cluj: coropișnițe și râmă neagră în niște cutii, lipitori, râme roșii, viermuși, orice altă lighioană scârboasă de pe lume, boabe și arome, plus rucsac împăiat cu de toate, bețe de pescuit și scaun rabatabil… listă lungă!


Ultimul de pe listă – ăla cu Omega 3, Omega 6 – e specific ardelenesco-românesc, pentru că otomani

Și dă-i bice! Până-n Sibiu, la reîntâlnirea emoționantă cu sibienii, apoi până-n Brașov, la reîntâlnirea emoționantă cu medieșenii (sunteți gata, băi vacilor?), și apoi am purces mai departe în aventura anului.

Cu o mașină ticsită, dar plini de voie bună, că eram veseli ca rațele.

Pe drum, Dobrogea ne-a întâmpinat cu o vreme de basm.


Intrarea în Mordorbrogea

Și cu un pic de vânt. Vă rog mult să rețineți acest aspect, pentru că va deveni esențial în întreaga aventură. (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

– Alarmăăă, iarăși vin ăia!!!
– Care????
– Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!!
– Care nebuni?
– Ăia care ne-mbată nevestele!!!
– Ăia?
– Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige la noi și or să facă scandal și vor trezi vecinii și Poliția!!!
– Ce putem face…?
– Nimic! Nimic nu putem face, suntem pierduți… vine Apocalipsaaaa…!

Așa vor discuta, dragii Groparului, peste exact 48 h, toți țânțarii din Deltă.

Toți.

Pentru că, de fiecare dată când mergem, toți vin pe noi.

Toți.

Și ne-o trag la venă și ne sug de sânge și ne tăvălesc prin stufișuri și ne umflă mânurile și a doua zi o iau de la-nceput, chiar dacă în venele noastre trebuie să cauți cu lumânarea sângele printre fluviile de șpriț.

Și-mbătăm țânțăroaice agresive, de Deltă, care-s cât condorii, fără exagerare.

Cu alte cuvinte – o săptămână jumate sunt plecat în cel mai frumos loc de pe planetă, în afară de creasta Făgărașului: Delta mea dragă, A MEA (de-aia aseară n-am avut postare, că eram îngropat în munți de shad-uri, linguri, dolingere, mulinete, Mike the Pike și monturi texane). Urați-mi fir întins, că am maaaare, mare nevoie… de ce? Pentru că-n fiecare an am mers în Deltă vara sau la finalul verii și n-am luat mai nimic; și dacă nici toamna asta nu-mi surâde zeița Fortuna de-o captură mai acătării de pus pe Facebook, apăi chiar că o prind și o-ghesui într-un colț, cât o fi ea de zeiță, de a face și ea un #metoo pe Facebook; dar voi veți ști că ea m-a provocat, o fi zis ea ceva, o fi purtat o fustă prea scurtă.

PS: Și, până vin, nu ratați cele două proiecții Usturoi de la Cluj (Bookla, vinerea asta, 15 lei intrarea) și București, în cadrul LollyBoom (proiecție gratuită). Fum în mulinete, Gropareee…!

7 lovituri, dă-i și tu!

Cipru: la pescuit de ton în Mediterana

– 40 de euro, zice vânzătorul. Și poți duce acasă orice pește vrei.
– Interesant. Și ăstalalt?
– Ăsta e pescuit de ton. E 150 EUR.
– Cam mult. Lasă că mă gândesc și vă sun eu.

Am pus aceeași întrebare și grecului șchiop care ne vânduse excursia cu ”submarinul”: ce se poate pescui în marea asta?
– Ton. 65 de euro, ma fren.
– Ce? Nu 150?
– Nici gând. Stai să dau un telefon.

Singurul loc disponibil era în dimineața care urma. Adică peste 4 ore (!). (more…)

14 lovituri, dă-i și tu!

Antropoloaga, pescarii din Deltă și vezica cu tulburare bipolară

Guest post de Oana Vlad, antropolog și regizor&producător al documentarului ”Vieți între ape” despre viața la Sfântu Gheorghe, un balaur la care a muncit 7 ani de zile pe cont propriu (!) și care se lansează joi, 17 noiembrie, ora 19, la cinema Florin Piersic Cluj. Veniți să-l vedeți pentru că este cu Nea Senca, Nea Chirică, Tanti Lucia, Tanti Victorița și – firește – cu celebra Tanti Mitița!


În toamna lui 2009 eram antropolog proaspăt boboc, anul 1 la doctorat. Deci începusem încetuţ munca de teren în Sfântu Gheorghe, Deltă. Oamenii mă ştiau cât de cât, deja tăiasem câteva kile bune de zarzavat de ciorbă cu nişte tanti de pe acolo şi mă acceptaseră în mijlocul lor.

Bun, dar trebuia să merg şi la pescuit, cu bărbaţii, să văd metode de pescuit, relaţii de muncă, sociale, chestii de-astea de-ale antropologilor. No, fusesem de vreo 2-3 ori la pescuit; era frumos, interesant, noapte, umezeală, frig, bărbaţi vorbind pe ruseşte. Şi eu. OK, şi eu, dar eu cu o vezica destul de mică. Nu bine începeam să mergem pe apă, că pe mine mă tăia la baie. Mi se făcea târșă, dar până la urmă îi rugăm frumos să oprească în stuf să pot rezolva problema. Asta la pescuitul pe Dunăre.

Deci în toamna lui 2009, mă iau din nou băieţii la pescuit, dar de dată aceasta în golful marin numit Melea. (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Delta Dunării 2016, partea a III-a: am continuat în forță

După ce nașul Greuceanu a luat cel mai mare somn din istoria expedițiilor noastre, Groparu a stat… a căutat prin anale, cutii și buzunare, a cules cea mai mare și scârboasă râmă neagră din stoc, a pus-o-n ac, a zis un Doamne-ajută… și… și… a luat și el cel mai mare somn al carierei sale! Ha-haaaa!

Radu the great fisherman 2
Blogger – tot numai fibră și mușchi – și un somn XXX (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Delta Dunarii, partea a treia: peste? La magazin!

Cinci pescari ardeleni îndreptau o râmă… (Mărgi, filozof atemporar)

(partea I) (partea a II-a)

Când spui Dunăre, spui pește. Când spui Delta Dunării, spui pește la pătrat!

Cu obsesia asta am plecat și noi, cinci hăndrălăi, cu Gigi șase, către locul de pescuit.

IMG_3548
Părem chiar civilizați în poza asta!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Tot noi, după 5 zile. Bărboși și slăbiți de inaniție (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!