pescuit

Delta Dunării 2017, partea I

Plecarea de la Cluj: coropișnițe și râmă neagră în niște cutii, lipitori, râme roșii, viermuși, orice altă lighioană scârboasă de pe lume, boabe și arome, plus rucsac împăiat cu de toate, bețe de pescuit și scaun rabatabil… listă lungă!


Ultimul de pe listă – ăla cu Omega 3, Omega 6 – e specific ardelenesco-românesc, pentru că otomani

Și dă-i bice! Până-n Sibiu, la reîntâlnirea emoționantă cu sibienii, apoi până-n Brașov, la reîntâlnirea emoționantă cu medieșenii (sunteți gata, băi vacilor?), și apoi am purces mai departe în aventura anului.

Cu o mașină ticsită, dar plini de voie bună, că eram veseli ca rațele.

Pe drum, Dobrogea ne-a întâmpinat cu o vreme de basm.


Intrarea în Mordorbrogea

Și cu un pic de vânt. Vă rog mult să rețineți acest aspect, pentru că va deveni esențial în întreaga aventură. (more…)

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

– Alarmăăă, iarăși vin ăia!!!
– Care????
– Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!!
– Care nebuni?
– Ăia care ne-mbată nevestele!!!
– Ăia?
– Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige la noi și or să facă scandal și vor trezi vecinii și Poliția!!!
– Ce putem face…?
– Nimic! Nimic nu putem face, suntem pierduți… vine Apocalipsaaaa…!

Așa vor discuta, dragii Groparului, peste exact 48 h, toți țânțarii din Deltă.

Toți.

Pentru că, de fiecare dată când mergem, toți vin pe noi.

Toți.

Și ne-o trag la venă și ne sug de sânge și ne tăvălesc prin stufișuri și ne umflă mânurile și a doua zi o iau de la-nceput, chiar dacă în venele noastre trebuie să cauți cu lumânarea sângele printre fluviile de șpriț.

Și-mbătăm țânțăroaice agresive, de Deltă, care-s cât condorii, fără exagerare.

Cu alte cuvinte – o săptămână jumate sunt plecat în cel mai frumos loc de pe planetă, în afară de creasta Făgărașului: Delta mea dragă, A MEA (de-aia aseară n-am avut postare, că eram îngropat în munți de shad-uri, linguri, dolingere, mulinete, Mike the Pike și monturi texane). Urați-mi fir întins, că am maaaare, mare nevoie… de ce? Pentru că-n fiecare an am mers în Deltă vara sau la finalul verii și n-am luat mai nimic; și dacă nici toamna asta nu-mi surâde zeița Fortuna de-o captură mai acătării de pus pe Facebook, apăi chiar că o prind și o-ghesui într-un colț, cât o fi ea de zeiță, de a face și ea un #metoo pe Facebook; dar voi veți ști că ea m-a provocat, o fi zis ea ceva, o fi purtat o fustă prea scurtă.

PS: Și, până vin, nu ratați cele două proiecții Usturoi de la Cluj (Bookla, vinerea asta, 15 lei intrarea) și București, în cadrul LollyBoom (proiecție gratuită). Fum în mulinete, Gropareee…!

Cipru: la pescuit de ton în Mediterana

– 40 de euro, zice vânzătorul. Și poți duce acasă orice pește vrei.
– Interesant. Și ăstalalt?
– Ăsta e pescuit de ton. E 150 EUR.
– Cam mult. Lasă că mă gândesc și vă sun eu.

Am pus aceeași întrebare și grecului șchiop care ne vânduse excursia cu ”submarinul”: ce se poate pescui în marea asta?
– Ton. 65 de euro, ma fren.
– Ce? Nu 150?
– Nici gând. Stai să dau un telefon.

Singurul loc disponibil era în dimineața care urma. Adică peste 4 ore (!). (more…)

Antropoloaga, pescarii din Deltă și vezica cu tulburare bipolară

Guest post de Oana Vlad, antropolog și regizor&producător al documentarului ”Vieți între ape” despre viața la Sfântu Gheorghe, un balaur la care a muncit 7 ani de zile pe cont propriu (!) și care se lansează joi, 17 noiembrie, ora 19, la cinema Florin Piersic Cluj. Veniți să-l vedeți pentru că este cu Nea Senca, Nea Chirică, Tanti Lucia, Tanti Victorița și – firește – cu celebra Tanti Mitița!


În toamna lui 2009 eram antropolog proaspăt boboc, anul 1 la doctorat. Deci începusem încetuţ munca de teren în Sfântu Gheorghe, Deltă. Oamenii mă ştiau cât de cât, deja tăiasem câteva kile bune de zarzavat de ciorbă cu nişte tanti de pe acolo şi mă acceptaseră în mijlocul lor.

Bun, dar trebuia să merg şi la pescuit, cu bărbaţii, să văd metode de pescuit, relaţii de muncă, sociale, chestii de-astea de-ale antropologilor. No, fusesem de vreo 2-3 ori la pescuit; era frumos, interesant, noapte, umezeală, frig, bărbaţi vorbind pe ruseşte. Şi eu. OK, şi eu, dar eu cu o vezica destul de mică. Nu bine începeam să mergem pe apă, că pe mine mă tăia la baie. Mi se făcea târșă, dar până la urmă îi rugăm frumos să oprească în stuf să pot rezolva problema. Asta la pescuitul pe Dunăre.

Deci în toamna lui 2009, mă iau din nou băieţii la pescuit, dar de dată aceasta în golful marin numit Melea. (more…)

Delta Dunării 2016, partea a III-a: am continuat în forță

După ce nașul Greuceanu a luat cel mai mare somn din istoria expedițiilor noastre, Groparu a stat… a căutat prin anale, cutii și buzunare, a cules cea mai mare și scârboasă râmă neagră din stoc, a pus-o-n ac, a zis un Doamne-ajută… și… și… a luat și el cel mai mare somn al carierei sale! Ha-haaaa!

Radu the great fisherman 2
Blogger – tot numai fibră și mușchi – și un somn XXX (more…)

Delta Dunarii, partea a treia: peste? La magazin!

Cinci pescari ardeleni îndreptau o râmă… (Mărgi, filozof atemporar)

(partea I) (partea a II-a)

Când spui Dunăre, spui pește. Când spui Delta Dunării, spui pește la pătrat!

Cu obsesia asta am plecat și noi, cinci hăndrălăi, cu Gigi șase, către locul de pescuit.

IMG_3548
Părem chiar civilizați în poza asta!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA
Tot noi, după 5 zile. Bărboși și slăbiți de inaniție (more…)

Concediu 2015. Partea I: Sibiu

Nimic nu-şi dorise Groparu mai mult decât să plecăm la Sibiu, la ţară, la părinţii gropăreşti, să-şi lase Gropărelu’ la ei în vacanţă şi să le strige, la zeflemea, “mai ţineţi minte când mă băteaţi la cap să mă însor şi să fac copii? No, las copilul la voi două luni!!!” – şi să demareze în trombă, râzînd malefic.

Apoi, fireşte, să-mi suspend abonamentul, să nu-i aud cum sughiţă de plâns la telefon, că hai şi ia-l că ne omoară (părinţii care mă citesc vor înţelege!). (more…)

You do not fuck cu pescarii și locurile lor de pescuit

Să începem cu un secret de stat: pe Dunăre este foarte mult pește. Din păcate nu suficient cât să hrănească țara întreagă care cumpără veselă de la Auchan “captură de Dunăre”, și în nici un caz destul pentru pescarii de duminică care fug de neveste o dată pe an în Deltă ca să redevină machomeni fioroși într-un weekend prelungit de pescuit la bustul gol, toate peștile să vină la mine.
IMG_3554
Chiar dacă de multe ori prindem numai răsăritul. Și-un caras

În fine, locurile bune de pescuit de pe planeta asta nu sunt chiar așa de multe pe cât și-ar dori dependenții de mâini care miros a pește. De exemplu, pe Chilia, locurile bune de pescuit se lasă moștenire. Toată suflarea știe pederost, fără Google Maps, unde are fiecare (Florin) chilian locul de pescuit. Dacă ai pensiune, atunci ții un orar foarte strict cu ce grupuri de pescari vin, ca să nu se  suprapună pe același loc; și, dacă nu ai grup pe locul ăla vreo două zile, plătești un sătean care vine și-ți ține locul ocupat pentru următorul grup (!).

Mno. În leagănul civilizației europene, județul Cluj-Napoca, fix amu două duminici a trecut întâi o boare pe deasupra viilor cum că mai la vale de oraș, către Dej, s-o pornit cleanul. La pescari, cuvintele astea au rol de mantră sacră: pot trezi bolnavi din comă, pot face bărbații să renunțe la cununie, ce mai, scoală morții din morți! Și când or auzit, clujenii s-or pornit la pescuit în prima mare migrație pe anul ăsta, ca antilopele gnu…

Și acolo, după ce s-au instalat confortabil, or apărut bonțidenii… “ce cauți, bă, aicea, că ăsta e locul meu…” “da? unde scrie?” “du-te, mă, de-aici marș!” “ba du-te tu, bă p…!” Și spiritele s-or încins și or sfârâit în sfânta duminecă, și-or început să se împingă pescarii ca tăurașii din Pamplona, apoi să se plesnească peste fețe… și-apoi și-or adus fiecare prietenii, să-i ajute în întreprinderea proaspăt începută… 30 de mașini erau acolo, la cotul Someșului, și bătălie în toată regula! Și or venit imediat și jandarmii și or început să-i despartă, da’ ei tot nu se potoleau… și atunci o început să plouă cu amenzi, câte 800-1000-1200 de lei… și numa’ așa, abia-abia i-o liniștit… oameni nebuni, să vă ferească Dumnezău de patima asta!

Și să nu vă apucați de pescuit, pentru că locuri bune de pescuit sunt puține.