par

Nu toţi suntem făcuţi să lucrăm cu publicul

De exemplu, unii oameni chiar nu-şi doresc DELOC un loc de muncă în care să aibă de-a face cu pubicul larg, nu-nţeleg ce nu-nţelegeţi!

Ca să nu fiţi nevoiţi să vă luaţi ochelarii cu microscop:

Nu-n fiecare zi vezi ziua de naştere a bloggerului vostru preferat tatuată cu păr pe capul unui cetăţean! Apropos, cu ce echipă de fotbal credeţi că ţine meseriaşul?

9 lovituri, dă-i și tu!

O viziune care mă va bântui o vreme

Recunosc cu mâna pe organul ăla cu două atrii și două ventricule că tura asta am înțepenit de-a dreptul; și nu am mai putut scoate telefonul să trag o poză.

De ce am înțepenit? Păi, ce am văzut la socri a întrecut orice imaginație.

Așadar: imaginați-vă o domnișorică așa cum trebe – ‘naltă, frumușică și tinerică, aranjată și flamboaiantă de numa’ și îmbrăcată frumos, că, cine știe, poate te și măriți la Sfânta Beserică!

Cu scurtă de blană strânsă-n mijloc, să i se vadă talia: bravo-10.

Fustiță până mai jos de genunchi, dar extrem de strânsă pe trup, să se vadă linia anatomică.

Bucle aranjate, sclipici în păr, farduri și fonduri de ten de puteai machia 14 clovni și pe Mihai Gâdea un trimestru întreg.

Apoi urmează la pièce de résistance:
– tocuri tip stilou, lungi cât fibula unei berze, dar pline de pământ și noroi umed, că nu toată curtea bisericii e pavată;
cărare făcută în păr în formă de cruce.

Deci părul era partiționat în așa fel încât două cărări să se întâlnească și să formeze o cruce.

Fiecare fir era adânc studiat și aranjat la micron, iar întreaga frizură forma un soi de sculptură de păr așa cum nu am mai văzut să fie nici la Carnavalul de la Rio, ceva de speriat, dac-o vedea Radu Mazăre o băga direct într-un car alegoric.

Atât.

5 lovituri, dă-i și tu!