Paște la socri

Anul acesta, doamna Groparu și-a dus bloggerul și odrasla la părinții ei, în Nordul Sălbatic de Paști. În Nordul Sălbatic, cea mai grea perioadă din istorie a fost al doilea război mondial: atunci, rația de carne și slănină a scăzut la 800 grame/zi/cap de locuitor. Știți că, de Paști, oșenii mănâncă până li se face rău, apoi cheamă Ambulanța și mănâncă și echipajul de pe SMURD? Nu știați, normal, că și eu abia amu am aflat. Da' știați că, dacă mergi acolo de Paște, te obligă cu brișca la gât să golești TOT platoul, care e un pic mai mare decât platoul Sălii Sporturilor de la Cluj? Și, dacă nu reușești, te întreabă cu compasiune: ”Da'... țâ-â rău? Ești bolnav?” Și-apăi îți bagă cu forța o lopată de colebile, să nu mori înainte de cozonac! Mno, cu o singură parte nu-s de acord: acolo, după ce iei paștile, nu te apuci de mâncat imediat; ci mai tre’ să meri și dimineața, la sfințât bucatele, și mai aștepți vreo 3 ore până la 10 jumate să vie dom’ părinte popă să sfințască coșarca aia plină de colesterol și beutură! Icoana dătătoare de colesterol, vă rog nu lingeți monitoarelecontinue reading →

Taiatul porcului, popa si ardelenii

Grea soartă cu sărbătorile de iarnă în România! Grea. Crăciun, colindat prin Florești, îmbuibări, coniace cu prietenii, apoi fuga-fuguța la Sibiu, întâlniri cu prietenii și familia, iară coniace și îmbuibări (mama face cele mai bune sarmale din lume, am zis!!!), apoi fuga-fuguța hăpt direct până în Oaș (unde țin să vă amintesc că fiecare familie are cel puțin un verișor la pușcărie)... condus, iarnă, urât, oboseală, pălincă, pălincă, pălincă!…continue reading →

Cum sa alegi marimea potrivita pentru bocanci, varianta soacra-mea

Eram prin Țara Oașului, locul unde românii sunt tot români: dacă vecinul face o vilă mai mare ca a lui, oșanul își dărâmă casa, și-o face și mai mare cu două etaje, apoi îl cuțitează pe vecinul înfumurat și apoi pleacă să lucreze 40 de ani în Italia, Austria și Franța - în toate trei în același timp, că oșenii îs oameni vrenici. Ne aflam anul trecut la mătușa Țâca, pe care v-am mai prezentat-o și de care nu mă mai satur s-o public acilea pe blog, să vadă lumea ce mândrețe de tiurcă are ea: Matura Tica si chiurca (curca este, firește, proaspăt ieșită din ou)…continue reading →

Mini-fotoreportăjel: Paşte în Oaş

Anul trecut v-am zis despre Paşte în Bucovina (vezi unu, doi, trei). Tura asta vă zic de Paşte în Oaş. Oaşul este un fel de verişor primar, renegat şi veşnic aprig al Maramureşului; şi chiar mai proscris el, aşa, că e mai buiac. Aşadar Vinerea Mare, terminăm de muncă la lucru şi ţâjnim către socri, unde ne aştepta una bucată Gropărel (vă reamintesc, aflat în concediu de la gădăniţă) însetat de dragoste maternă; dar mai ales de maşina de pompieri pe care dragostea maternă i-o cumpărase de Paşti (din banii dragostei paterne).…continue reading →

Tăiatul porcului 2013, pe bune

Ca de obicei, porcul de anul ăsta a fost oferit de legendara mătuşă Ţâca de la Satu Mare, care mai creşte şi chiurci. Matura Tica si chiurca Legendara mătuşe Ţâca şi chiurca ei preferată, pe nume Janos (pentru că e fetiţă) - Ia și tu un pahar de pălincă! zice socru'. - Tată socrule! Da' ț-am zâs că-s șofer și nu pot bé! - Am auzât, da' tăt îmi vine să râd! Și râde încântat. De mine râde. Tăiatul porcului e singura zi din an în care dimineața pălinca intră pe gât ca la ea acasă dup-un drum lung.…continue reading →