nevastă

Și… vă știu nevestele PIN-ul de la card?

– Am rămas fără sfânta pită! Ce-i fac io de mâncare la Gropărel dimineață? Meri la non-stop de ia! zghieară nievasta.

Apoi, ca-ntr-o negociere, una caldă, una rece:
– Dacă ești prea obosit, mă duc eu.

Deci era clar că trebuia să merg eu.

Așa că mă iau și mă duc, că doară pricep și eu mesajele subliminale, nu-s bătut în cap (de tăt).

La magazin stau la coadă: doi (studenți? tinerei?) tocmai se hotărau ce să cumpere.

Ca de obicei, EL se hotărâse relativ repede: pusese pe tejghea patru Tuborg – semn clar că avea ceva plan secret pe termen scurt, iar necesarul lui proteic era satisfăcut pentru seară. În secunda doi, și-a și pus mâna dreaptă deasupra lor, într-un gest tandru, semi-patern, semn că le va apăra cu prețul vieții sale.

În timpul ăsta, EA, iubita lui puștoaică o ardea raw-vegan: ”suc Tedi aveți? Nu din ăsta, din ăla mare. Piersici? Așa… o apă plată, o legătură de pătrunjel, o pâine cu secară, un borcan de miere BIO și o varză Kale” (n-aveau varză Kale! E non-stop, da? Nu magazin de hipsteri).


Mai avea un pic și cerea testicule de cocoș (”fasolea” aia din dreapta sus)

În timp ce fata-și umplea mâinile cu castraveții și mierea ei BIO, el scoate cardul, ca un gentleman, și i-l dă vânzătorului ca să plătească; apoi fuge repede să-și ia o pungă gratis de la raionul de legume. Revine și, cu mâinile ocupate de nobila ocupațiune de a-și pune berile la adăpost, îi cere ajutorul EI, care deja era cu mâinile pline de chestii sănătoase – mizând, pe bună dreptate, pe capacitatea nativă a femeii românce de a se descurca indiferent de circumstanțe:
– Te rog ia tu cardul meu.

Normal, femeia româncă s-a descurcat: l-a palmat în secunda doi.

Fin observator al psihologiei umane, vânzătorul nu s-a putut răbda:
– Așe, amu dă-i cardu’! C-apăi, după ce te-nsori, îi dai și PIN-ul!

Cei doi se uită… lung se uită, nu prea știau ei dacă-i în glumă sau în serios… Groparu le ia locul, că-i venea lui rândul să ceară și el ceva. Dar, în loc să cumpere pită, zice tare, să se audă în tot non-stopu’:
Așa-i.

13 lovituri, dă-i și tu!

Bărbatul șofează, femeia comentează

Dimineață. Duceam Gropărelul la școală, cu stresul ăla pe care numai părinții îl pot avea, pentru că eram – ca de obicei – în întârziere.

De vreo 2 minute eram blocați la intrarea în giratoriu, și toți pasagerii spumegau (ardelenii nu mai sunt lenți când așteaptă în trafic, să știți); când din partea opusă intră, puturos, o basculantă.
– Bagă-te! Bagă-te!!! zbiară nievasta, războinică ca o walkirie, după ce a identificat oportunitatea.

Accelerez dar, spre surprinderea noastră, basculanta nu ieșea din giratoriu, ci îl ocolea (fără semnalizare); cu alte cuvinte, în loc să intru în giratoriu, am fost nevoit să dau în spate ca să-i fac loc. Pentru că mă băgasem, așa cum mi se ordonase!

Îmi sare muștarul de pe mititel ca din batista rusească: (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

Are nevasta zi de nastere? Musai sa-i iei cadou frumos

Săptămâna asta o fost ziua nievestei; să trăiască, să-i fie soțul tânăr și bogat și des la pescuit, și să-l cicălească mult timp de-acum încolo!

Bun, frumos, da’ ce-i iei cadou? Că nu am de unde-i cumpăra un buchet de ghiocei, alte flori sunt scumpe… ce să-i iau, ce să-i iau? Plus că trebuia s-o îmbunez, că tot amenință că-mi aruncă blugii ăia din facultate.

După ce am stat o tonă de timp pe site-uri, am ajuns la o concluzie, care-s două:
1. Gestul contează, nu valoarea cadoului;
2. Orice i-aș lua, ar fi bine să aibă un ambalaj frumos. (more…)

15 lovituri, dă-i și tu!

Barbatii sunt mai fericiti cand preiau muncile din casa, zice un studiu

Era 12 noaptea fără ceva, tocmai îmi terminasem de scris postarea pe a doua zi. Pusesem tastatura deoparte și mă uitam la Star Wars pe AXN, lungit pe canapea cu mâinile sub fundul meu ferm.

În aceeași secundă, apare nievasta care tocmai îl culcase pe Moștenitor. Era ruptă de somn și avea mult de lucru în casă – deci era, clar, fericită că avea chef de ceartă:
– Ce faci!! Stai??
– Tocmai am publicat ceva! Stau să-mi trag și eu sufletul!
– Vin și eu.

Își ia ceva plapumă și se cuibărește lângă mine, pe canapea.

Pentru că n-a avut noroc în viață, tocmai atunci pe AXN se bagă reclame. (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Poor bastard

Ieri a fost ziua hinuţei noastre, ce mai, să trăiască, la mulţi ani! Noroc cu Facebook-ul că nu am uitat de aniversarea ei cu desăvârşire (io tot mereu mă cred pe o altă planetă, pe care e obligatoriu să mergi la pescuit; dar sursele mele îmi repetă că de fapt sunt pe planeta aia pe care e obligatoriu ca nievasta să-ţi interzică să ieşi la o baltă).

– Servus, hinuţă!
– Servus, zice ea.
– La Mulţi Ani, să-ţi crească cozonacii, să îţi iasă curăţenia lună, să calci cămăşile fără probleme, să parchezi uşor, să îţi scadă celulita… (mă rog, chestii care se urează la femei). (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!

Când îţi bate cineva nevasta

Venea către acasă târându-şi picioarele de oboseală. Lucra ca magazioner la un mare depozit, şi parcă în ziua aceea dăduse strechea în toţi: furnizori, şefi, clienţi – chiar şi prostul de la cantină îl scosese din minţi, îi încurcase comanda şi îi adusese supă de chimen la prânz, el ura supa de chimen, şi îi mai şi răspunsese în zeflemea. Era nepotul şefului şi trebuise să-şi înghită mânia.

O zi cu adevărat infectă, ce mai.

(more…)

18 lovituri, dă-i și tu!

Relatia cu nevasta

Ajung  seară acasă, sui scările, mă opresc în faţa uşii de la intrare: oftez, scot cheile, le bag în uşă, răsucesc. Servus, draga mea, muah (mozolul de venit de la serviciu).

Mă spăl pe mâini, că numa’ aşa am voie să-mi pup moştenitorul. Îl pişc de pempărs, îi administrez şi lui un mozol bălos pe obraji, îl adulmec, mă fac că-i muşc mâna sau că-i trag o limbă în ureche, el mi se pârţâie – no, chestii gropăreşti.

Mă uit în jur. Îmi dreg vocea şi zic:

– Tu muiere… s-o întâmplat ceva?
– Ăăă… nu! Ce să se întâmple? zâmbeşte ea.
– Te simţi bine? Nu te doare nimic?
– Nu, Doamne feri!
– Tu femeie… sigur?
– Sigur! Da’ de ce-ntrebi?

Arunc o privire în bucătărie – papa aburindă, oala tocmaia acoperită. Ea – zâmbitoare.

– Tu muiere! tun io. Păi ce dracu’ se întâmplă cu tine!
– Ce să se întâmple! zice ea, da’ blând.
– Păi cum ce să se întâmple! Uită-te şi tu în jur!
– Ce-i?
– Ce-i? Ce-i? Îţi zic io ce-i!!!!

Deja eram de-a dreptul înfuriat.

– Păi tu… ce drac de cuplu suntem noi?
– Ha? zice ea.
– Păi vin acasă! Da? Obosit de la muncă! Da? Păi şi tu-mi zâmbeşti? Şi eşti relaxată? Păi ce ne facem! Unde sunt vremurile când nu făceam nimica bine? Când îţi plângeai soarta, că cine te-o pus să te măriţi cu mine? Că de ce mi-am lăsat chiloţii în sufragerie! Şi ciorapii pe pernă! Şi că de fiecare dată când gătesc las ca la porci în bucătărie! Că să nu mă mai auzi că scâncesc că vreau la bere! Păi ce, mă primeşti cu mâncarea făcută, şi toată zâmbitoare? Da’ unde te crezi, în prima zi?
– ???
– Nu-nţelegi, femeie? ÎN RITMUL ĂSTA, CE DRACU’ MAI SCRIU PE BLOG????

26 lovituri, dă-i și tu!