medici

Atunci când nici salariile mărite nu-i mulțumesc pe medici

Oricât de anti-pesedist aș fi, nu am cum să nu fiu de acord cu salariile mărite ale personalului medical. Sincer, nici eu n-aș sta în țară pe 1800 de lei după 800 de ani de școală când pot câștiga dincolo de patruzeci de ori mai mult. Și dacă nici medicii nu merită salarii mari înainte de directorii de regii autonome falimentare, de magistrați și de polițiști pensionați la 30 de ani, apăi chiar nimeni nu mai merită nimic în țara asta.

Asta până îți dai seama că buba din sistem e mult mai groasă atunci când până și un medic cu grad de colonel este prins cu 100 de euro șpagă.

Și îți dai seama că, pe lângă cei care își văd mai departe de treabă și plâng – pe bune – atunci când pierd un pacient, pentru că sunt oameni înainte de toate, nu mașini de primit șpagă, am aflat că au mai rămas în sistem două tipuri de medici:

  1. Cei care cer șpagă în continuare (vezi cazul medicului colonel de mai sus);
  2. Cei care, pentru că nu mai primesc plicuri de când pacienții știu că salariile lor sunt, totuși, bune, pur și simplu nu mai operează. Adică iau un caz-două pe săptămână și gata. Dacă înainte aveau operații cu zecile, de acum s-au relaxat, își iau salariul baban și nu se mai stresează. De-aia nu e loc pe listele de operații, că la 2 operații în 7 zile te programează în 2030 pentru o apendicită perforată.

Da, de la un medic am aflat asta.

Mno, în țara asta locuită de români nicicum nu e bine.

Și încercați să nu rămâneți cu prea multe foarfeci prin rect sau mai știu eu pe unde vă operați, vă rog eu mult.

24 lovituri, dă-i și tu!

Porunca nr. 11: sa nu ai incredere deplina in vracii de pe internet

Cancer is, by and large, a man-made disease, the result of veering too far away from the healthy lifestyles of our ancient ancestors. (sursa)

Internetul este plin de povețe și rețete pe care nu ar trebui să le urmezi (Groparu, blogger)

Știu (mare lucru! chiar sunt mândru de mine) că nu am pregătire medicală, așa că încerc să nu le spun altora ce să facă în caz de boală. De fapt, încerc să nu împroșc cu prea multe păreri lumea, pentru că și așa sunt destui care o fac, mai mult sau puțin educat, pe Internet. Dar în primul și-n primul rând știu că nu am pregătire medicală și atunci încerc să-mi țin părerile neavizate pentru mine.

Și mai știu ceva: una din prietenele părinților mei tocmai s-a dus. Cancer la sân, recidivă după cel avut acum câțiva ani. Pentru că deja trecuse prin chemio, s-a hotărât ca tura asta să-i dea în gură cancerului cu tratamente naturiste. Așa că a băut la sucuri de păpădie cu morcovi și usturoi și propolis până n-a mai putut. Deloc.

Se pare că boala de care suferea nu citise site-urile alea cu vindecarea cancerului în 6 pași simpli și în cele din urmă a răpus-o.

52 de ani, cu doi ficiori cuminți și inteligenți. O săsoaică zdravănă și femeie foarte faină.

Nu știu ce tip de cancer avea, sau ce tip de cancer răspunde la sucuri de ovăz cu fulgi de quinoa și muguri de goji. Nu știu în ce fază trebuie să începi tratamentele, nu știu câte tipuri de buruieni și mixuri de condimente tibetane rare a încercat, nu știu nici dacă medicii ar fi putut-o salva dacă apela la ei mai din vreme, nu știu nimic.

Știu numai atât: s-a dus prematur o femeie, în plină puterea vârstei, pe care vracii de pe internet nu au putut-o vindeca.

IMG_6614

15 lovituri, dă-i și tu!