Leapşă

Leapşă chinezească

Ca să duci o viaţă bună
Să faci curăţenie lună,
Pe acasă,-n dormitor,
Să nu pută-a abator,

Prin bucătăria ta
Să miroasă primăvara,
Şi prin hol, sufragerie
Să nu put-a menajerie,

Apoi când ai terminat
Curăţenia-n lung şi-n lat
Umple cada cu-apă caldă,
Şi cu spumă-naltă-naltă,

Leapădă ce haine porţi
Bagă-te în apă (nu ca să înoţi),
Spală-te şi pe lăbuţe
Şi pe buci şi şi pe puţe,

Cu săpun curat, frumos,
(dac-ajungi în puşcărie, grijă să nu-l scapi pe jos!)
Săpuneşte bine-bine,
Şi dă cu spuma pe tine,

Cheamă-ţi mai apoi muierea
Săpuneşte-i şi ei averea
Sfârcurile tari pe piepţi,
Tot ce îţi stă ţie drepţi,

Dă şi pe curuţul ei
Cu un deget, două, trei,
Dă-i pe spate, pe picioare
Cu săpun şi limbioare

Dă-i cu buzele şi spuma
Până geme ca nebuna,
Iar apoi clăteşte-o bine
Şi adu-o lângă tine,

Nu scriu tot ce mai urmează
Dar reţineţi astă frază:
Dacă nu ţii curăţenie
Nu pupi tu aşa parascovenie!

Leapşă de la chinezu, care vrea să-i educe pe copii să se folosească cu încredere de igienă. Fincă io încă nu am foarte mare experienţă cu copiii care te înţeleg ce le spui să nu facă, şi tocmai aia fac, m-am gândit să-i educ pe părinţi, că poate îşi duc ei copiii pe zeromicrobi.ro să înveţe tot felu’!

5 lovituri, dă-i și tu!

Leapşî de la Mişî

Mishu a primit o leapşă de la Danuţ şi pe care mi-a lansat-o şi mie în web 2.0. Leapşă legată de divulgarea deconspirativă a spaţiului creativ din care creierele oamenilor, femeilor şi bloggerilor îşi trag sevele inspiraţionale.

Dragi compatrioţi de orice culoare mai mult sau mai puţin politică aţi fi: trebuie să ştiţi că, aşa cum zicea un proverb chinezesc (care numai vechi putea fi), corpul uman are năzuinţe care, citez din memorie, “îl fac până şi pe împărat să descalece”. Aceste năzuinţe nobile se exercită plenar într-un spaţiu bine definit, semn al civilizaţiei prin excelenţă. E un loc sacralizat, vizitat de mulţi pelerini care se perindă cu speranţa vagă că iaurtul cu Biffidus Essensis funcţionează ca-n reclame. E un loc în care toţi căutăm adăpost, refulare, un adevărat sanctuar de linişte, echilibru şi revenire la originile noastre organice. Un loc de meditaţie netulburată, un loc unde îţi laşi orgoliile la uşă. Un loc care te face să conştientizezi, dureros, esenţa carbonică a fiinţei noastre. Un loc care te debarasează de orice povară, de orice gând perfid. De orice regret sau remuşcare! De orice surplus material. Un loc care te pregăteşte pentru marea trecere, fincă apuci să-ţi revezi, de multe ori, viaţa înantea ochilor – cu bune, cu rele. Cu fericire şi păcat. Mai ales cu păcat.

Da. E locul de unde revin, mereu, încărcat cu energii sinergetice, uşurat de mâhnire. De primejdii. De amărăciuni! De fiţe şi de gogonele. Doamnelor şi domnilor, locul meu de reculegere a fost, este şi va rămâne buda. În cazul de faţă – buda firmei. Care îmi inspiră postări de genul.

Buda firmei

Leapşa merge mai departe oricui vrea să o preia, şi mai ales, la cererea Danuţ-ului, către micul bucătar.

18 lovituri, dă-i și tu!