La Gold Plaza Baia Mare s-a lansat prima galerie Kinect

Dap. Din Romunica.

Am şters-o fără să vă zic nimic, că nu tre’ să ştiţi voi şi nevastă-mea chiar tot ce face Groparu!

Echipa de şoc: Ciaina, Negrea, Rusi, Bogdănel, şi AndreiS, câştigătorul concursului gropăresc şi tovarăş sibian de nădejde, navigator de Citroen şi aproape însurat cu viitoarea doamnă S, că ea deja l-a cerut. La aceştia se alătură subsemnatul, nu-mi mai dau link.

Am halit plăcintă creaţă pe drum încolo, iar la Baia Mare ne-am reunit cu Adela şi cu bloagherii din Bucale.

Ne-am jucat la Kinect, de departe cea mai tare experienţă de acest gen de anul ăsta. Dacă ştiţi despre Kinect cam ce ştiam şi eu, adică zero barat, aflaţi că e un sistem în care te pui în faţa unui LCD, eşti filmat de trei camere deodată şi personajul de pe ecran îţi mimează exact mişcările. Şi dupa aia faci febră musculară. Şi râzi cu gura până la ceara din urechi.

Toate echipele au fost înfrânte zdrobitor de echipa Groparilor, aducă eu şi AndreiS, care ne-am coordonat ireproşabil stânga-dreapta pe jocul ăla de cobori cu pluta la vale. Deci am fost cei mai duşi cu pluta. Negrea şi Rusi ne-au suflat în ceafă tot concursul, iar la finala mare abia am reuşit să-i batem pe băieţii care au câştigat pe Facebook, dar în cele din urmă norocul şi-a spus cuvântul şi ne-am ales cu frumuseţe de placă comemorativă: primii câştigători ai primei competiţii Kinect ai primei galerii Kinect din ţară.

(via zmenta)

Aici aveţi video cu cât de ridicoli am fost şi vom fi, şi cu coarnele pe care mi le-a pus chinezos.

Ne-am întâlnit şi cu bloggerii băimăreni. O gaşcă de oameni foarte faini, ca toţi moroşenii, de altfel, care ar trebui să pună sănătos osul la muncă, pentru că potenţial au. Adică nu pot concepe ca blogosfera dintr-una din zonele mele preferate din patrie să fie blazată! Numai eu ce poveşti ştiu din nordul României, şi pot ţine blogul ăsta doi ani de pe o insulă pustie. Plus că ai şi Ucraina la un pişu distanţă, şi despre asta… oioioi, câte nu poţi scrie! Atâta numai îmi reproşez, că nefiind foarte obişnuit cu întâlnirile cu alţi bloggeri pe care nu îi cunosc deloc, nu am apucat să mă desfăşor şi nici să împărtăşesc nimic din bruma mea de cunoştinţe blogosferice. Dar data viitoare poate ne povestim mai mult şi mai intens;) şi sper să nu credeţi că aş fi vrun balon umflat de mine însumi, tre’ să vă zic căăă… am avut un pic emoţii 😀

Poze: la zmenta pe blog (pupici, mo!). Gaben se gândise, ceea ce-i bine, că suntem altfel decât nu păream a fi fost că suntem.

Poză cu Chinezu şi subsemnatul.

Aici îmi imaginam că vin noaptea acasă de la birt şi discut cu mătura Ninja a lu’ nevasta.

Pe tren, înapoi, am reuşit să ne cunoaştem puţin mai bine, cu o berică, un sanviş, o scobitoare, mers la toaletă împreună. Bă, da’ cum Dumnezo să faci 14 ore cu trenul de la Bucureşti la Baia Mare???

Şi – trăgînd linie – am concluzionat că – deci da. FOAAAARTE TAREEEEE!!! De-abia aştept să se repete experienţa. Se aude, Gold Plaza?

19 lovituri, dă-i și tu!