Kaufland

Rahatul e mai atotputernic decât mititeii

Aseară am fost la o bere… și apoi la încă una… timp în care am dezbătut chestiuni importante pentru țară, cum ar fi cum să plecăm, naibii, să ne facem România noastră altundeva, o Românie a hipsterilor corporatiști protestatari biovegani care merg la serviciu cu trotinete și care pun botul la reclame pentru iaurturi cu enzime proactive cu esență de quinoa și bere artizanală și tricouri din bumbac egiptean ecologic și alte blestemății.

Și… apoi, mergând la toaletă (berea nu se cumpără, berea se închiriază) în barul de unguri unde mă aflam, m-a lovit o revelație atâta de importantă, că mi s-a părut epocală atunci; și insistă să mi se pară epocală și acum:

Așadar și băi, deci dacă pe românul ăla verde daco-roman l-ar fi lovit nu o poftă de mititei, ci o cufureală din aia agresivă, atunci ar fi știut din prima și nativ să se înțeleagă cu doamna de la Kaufland, ar fi știut să obțină instantaneu ce vrea într-o multitudine de graiuri și limbi străine la el în țară și ar fi fost recunoscător și ar fi sărutat pământul secuiano-românesc și noi n-am mai fi avut acuma ditamai scandalul național interetnic și am fi fost mai fericiți.

Deci dă-i, Doamne, pe lume o cufureală cu spume.


Oricum ar fi, mă iertați, #muieUDMR

3 lovituri, dă-i și tu!

Colegul meu Adi

Din colecţia de ştiri toamnă-iarnă 2008 din Libertatea, colegul meu Adi, care are acasă o chinchila din asta:

spicuieşte: un grup de oameni de ştiinţă britanici a descoperit că şoarecilor nu le place brânza!

Pentru a testa teoria în condiţii de laborator, merge acasa în cea mai mare viteza, ia o bucăţică de caşcaval din frigi’, şi se apropie politicos de chinchila. O salută, aşa cum ştie el, în graiul şinşilesc, şi îi strecoară bucăţica de caşcaval în acvariu; numai ca să descopere, cu stupefacţie, că şinşila îi înghite pe nemestecate! S-a gândit atunci să le scrie acelor oameni de ştiinţă, să le spună “un om de ştiinţă din Mănăştur a făcut o descoperire opusă celei făcute de un grup de oameni de ştiinţă britanici, şi anume că rozătoarelor, conform aşteptărilor milenare, le place caşcavalele”. Nu se ştie dacă această preferinta culinară a survenit in obişnuinţele alimentara ale rozătoarelor odată cu apariţia serialului “Tom şi Jerry”; oricum, cercetările continuă.

Şi ca să închei, tot colegul meu Adi, văzând la Kaufland pită mucegăită, s-a dus cu ea la vânzătoare şi a-ntrebat-o:

– Fiţi amabilă, pâinea cu mucegai e pâine specială pentru brânza cu mucegai?
– Nuş, zice vânzătoarea, staţi să o chem pe colega, că io-s nouă aici şi nu e raionul meu.

19 lovituri, dă-i și tu!

La Kaufland, o minge la fileul călător

Ieri am fitilit: o damă de la nuş ce asigurare care vorbea ca un robot şi care m-o sunat să îmi facă o ofertă de asigurare de sănătate exclusiv telefonică, la care nu, nu se poate trimite contractul ca să-l citesc înainte de a-mi da acordul (EU: “dumneavoastră v-aţi cumpăra o maşină prin telefon?” EA; “Probabil că da!” EU: vă vând furia vişinie cu 9000 lei şi îmi fac asigurarea!”; o funcţionară de la Poştă care s-o loat de mine că de ce nu am trecut destinatarul de vreo 7 ori pe mandat (“de unde ştim noi cine trimite pachetul?” zice ea, oţărâtă; “Vă zic eu: POŞTA ROMÂNĂ!!!!!!” – zic eu :D); şi deci pe Kaufland, deci ce sa mai vorbesc!

– Nu va supărati…

Nu se supără nimeni, da’ tot nime’ nu te bagă-n samă.

Mai caut.

– Nu va suparati, pestele asta nu are pretul afisat. File de cod Alaska, nema preţ!
– Aveţi acolo verificator de preţ…
– De acolo vin, nu-l citeşte.
-…
– Deci?
– Nu ştiu,…
– Şi atunci eu ce fac?
– Mergeţi la casă, şi vi-l citeşte acolo.
– Şi dacă nu mi-l citeşte, nu vă şi blochez casa până se află ce e cu el şi dupe aia poate rămân şi fără peşte, fincă nu e trecut în baza de date?
– …
– Bine, zic, mă duc să îţi fac reclamaţie că vă cam doare fix nu de problemele MELE (troagăru’ aranja ceva pe la iaurturi şi nici măcar nu s-o uitat la mine când i-am vorbit).
– …

Normal că nu m-am dus să-i fac reclamaţie, ce, numa’ cu mine să se poarte urât? da’ am găsit, într-un final, un alt sortiment de file de cod, cu preţu’ afişat. Îl arunc în cărucior, mai cumpăr ce îmi iau eu de obicei – napolitane, un set de greble şi forme de nisip pentru cână mă duc la vară în Saturn, o revistă pentru adulţi, un breloc de chei în formă de sirenă.

La casă – stupoare! Fileul de cod dispăruse de la mine din cărucior. Cum dreeeeeq!!!! Verific, văd că într-adevăr nu e de găsit nicăieri, fug repede înapoi, mai înşfac un file de cod, îl ţin strâns în mână să nu fie călător ca primu’ file, ajung chiar la timp la casă, îl plătesc şi plec.

Dupe aia mă prind cum de am rămas fără primu’ fileu.

Sper ca persoana în coşul căreia i-am pus din greşeală fileul să nu mă blastăme prea tare. Fincă cred că era chiar persoana din faţa mea. Şi care l-o şi plătit, că era cufundată în completat bonuri de masă, şi crecă numa acasă la ea şi-o dat seama că tre’ să mânce peşte.

Iertaţi-mă, doamnă dragă!

19 lovituri, dă-i și tu!