Deci primul efect al postului: l-am visat pe Becali. Da, ştiu, şi mie-mi pare rău. Dar un element de culoare mi-a mai dat totuşi puţină speranţă pentru poporul meu prigonit: Becali era taximetrist. Ca şi mine.

Stăteam şi beam nişte tutun împreună, undeva în staţia de taxiuri de la Central, ghe la Cluuuuj. Şi l-am întrebat:

- Bă, i-am zis eu, cu curaj. Eşti homofob?
- Nu, bă, cum să fiu, mi-a zis Jiji.
- Păi bă, i-am zis. De ce nu vrei să-l iei în echipă pe Ivan Ivanov?
- Taj, mă. Că nu-l iau.
- Di ce, îi zic. Numa’ fincă-i gay?

Mi-o răspuns ceva, dar nu mai ştiu ce, că am sforăit tocmai atuncea şi nu mi-am auzit gândul din vis. Eram amândoi taximetrişti Terra Fan, aveam Loganuri galbene. Aveam amandoi trening, maieu şi sandale, aşa eram îmbrăcaţi.

- Bă, i-am zis. Ia-l. Ia-l şi fă treabă cu el! Şi când termini cu el, ştii cum să te scapi de el! şi i-am făcut semnul acela misterios cu dunga palmei peste beregată.
- Aoleo, îmi zise colegul într-ale taximetriei , păi cum să-l machesc!
- Apăi nuş, îi zisei, dom’ Gigi, că dumneavoastră sunteţi chimistul!