fuck you

Cum dezveţi copiii şi parlamentarii să-ţi mai arate fuck you

Iordache pare fix genul de vecin care alungă copiii din faţa geamului său nu pentru că-l deranjează zgomotul de minge bătută pe maidan (oricum are termopane cu 7 straturi, n-ar auzi nici măcar un motor de Concorde care exlodează pe scară), ci pentru că asta-l face pe el să se simtă viril şi important în bloc.

Acum un miliard de ani, după ce am picat la facultate ca nişte boşi, Groparu şi naşu-său Greuceanu (de care sigur vă e dor, dar e prea prins cu capitalismele româneşti ca să-mi mai furnizeze postări cumsecade, deşi orice ochi plânşi le e dor de aşa ceva) s-au văzut foarte şomeri şi foarte neangajabili, că milenialşii încă nu se inventaseră şi tot ce puteam spera era un job de vreo 20 mărci germane pe lună. Aveam, practic, de ales între a lucra în fabrică sau a preda engleză la grădiniţă. (more…)

12 lovituri, dă-i și tu!

Cum sa scapi de taxele abuzive ale CASS in 21 de pași simpli

Să începem cu începutul: pe vremea când prim ministru era un domn (încă) simpatic, bonom şi mititel de la Cluj, România a ajuns la trei centimetri şi o puţă de colaps.

Pentru că nu erau bani la buget, prim-ministrul (sau colegul lui de la Sănătate; tăt un drac) a promulgat o lege care într-o ţară normală (deja fraza asta e clişeu) ar fi provocat 1000 de demisii de onoare: orice venit în afara salariului urma să fie impozitat cu 5.5% taxă de sănătate. Şi nu oricum, ci retroactiv. (more…)

84 lovituri, dă-i și tu!

Fuck the iPhone

Era frig afară ca-n găoaza unei morse!

– Bă, tu nu te mai saturi de gioarsa asta de telefon al tău?
– Nu!

Tot timpul asumă o poză defensivă când vine vorba de telefonul lui.

– Bă, e mai bătrân ca mine, îl necăjesc eu.
– Şi ce-i dacă, se răsteşte el.

Cu vreo doi ani în urmă, de ziua lui, făcusem o chetă în corporaţie şi îi găsisem un telefon meseriaş la fidelizare, la operatorul portocaliu. Ne-a zis că suntem proşti şi că de banii ăia să-i luăm mai bine o sticlă de vin de soi, că el nu bea poşirci, şi oricum nu are de gând să renunţe la telefon.

– Bă, da’ e secolul 21! Touchscreenuri! GPS! Cameră foto de 8 megapixeli! Videoconferinţe, 3G! TELEFOANE SUBACVATICE, Twitter şi Facebook!
– Mi se rupe mie de subacvatisme, zice el. Telefonu-i ca să vorbeşti, nu să faci scuba cu el în Halkidiki.
– Şi nu ţi-i jenă să-l pui pe masă când ieşi la o bere în vreun birt?
– Nu!
– Îţi vibrează măcar?
– Nu! Şi nici nu-mi trăbă să-mi vibreze!
– Bă, tu nu eşti normal.
– …
– Cum dracu să umbli cu caloriferu’ ăsta negru de 10 ani de zile?
– …
– Cât te ţine bateria?
– Vreo 4-5 zile, zice.
– Las’ că-ţi prind io telefonul şi ţi-l bag în paharul cu suc, îi zic.
– Mi se pişcă. Mai am unul exact la fel.
– Ai două?:)))
– Da!
– Bă, da’ nu ţi-i, aşa… mare în buzunar?
– Nu e mare! E mai mic ca iPhone-ul, zice el.
– CEEEE? Ai şi iPhone?
– Am, dară.
– Păi şi ce faci cu el?
– Nimic. E acasă, în cutie. Neatins.
– Ce iPhone ai?
– De ăla… 3.
– Deci tu ai acasă iPhone 3 şi umbli cu antichitatea asta de consignaţie?
– Da!
– Ia pune-l aici să-i fac o poză. Că ăsta e obiect de muzeu, zic.
– Nu-l pun, că tu mi-l strici.
– Bă, tu eşti cu capu’? Îi fac o poză, să am ce pune pe blog, nu-i fac nimic! Poză, alfel nu mă crede lumea!

Iaca poza.

61 lovituri, dă-i și tu!