Despre Emil Boc

Boc nu spune PLM, spune PŢM.

Cum poate obtine o ţară, orice ţară, creştere economică pe perioada ce criză?
Simplu. Nu-l pune pe Boc prim-ministru.

Ce ar mai putea face guvernul Boc ca sa distruga ţara?
NIMIC.

Emil Boc a declarat razboi asistaţilor social care iau bani de la stat pe nedrept, dar nu a inceput, asa cum ar fi fost firesc, cu guvernul, parlamentul, preşedinţia.

Tinta principală a lui Boc: să aducă economia, proporţional, la dimensiunile sale proprii.

Boc a intrat pe scena politica pentru a elimina şomajul. Drept urmare, ocupaţia populaţiei României este de a-l înjura non-stop, job full-time.

Când a preluat mandatul de la Tăriceanu, Călin Popescu i-a zis: “Bă Emile… economia e OK, mere ca unsă, o început să aibe creştere aproape ca China… totul e OK!” “Las’ că rezolv io”, a zis Boc.

“Pentru a anunţa vremurile grele care urmează, să numim un premier al cărui nume rimează cu <ioc>”, a zis Băsescu.

“Nu îl puteam lăsa pe fostul preşedinte Constantinescu să fie singurul Emil ratat din politica românească”, a declarat Boc.

Care e diferenţa dintre o gaşcă de boşimani la manşa unui Airbus A380 aflat în picaj şi guvernul Boc la cârma României? Nici una.

Ultimele cuvinte ale lui Horthy: mor liniştit, va avea cine să sfârtece România…

“Cel mai prost guvern post-decembrist a fost cel condus de Nicolae Văcăroiu!”, titrează opinia generală. “Staţi să vedeţi ce prim-ministru numesc”, a zis Băsescu.

Pentru că ştia că apare guvernul Boc să-i sugă pe români, mitul lui Dracula a emigrat, ruşinat, în Irlanda.

Care ar fi meseria perfectă pentru Emil Boc? Baby-sitter. Ar fi singurul baby-sitter capabil să fugă după copii, în picioare, pe sub masă (asta o fost un pic răuţă, recunosc).

Singura calitate a lui Emic Boc: măcar nu e Ion Iliescu.