Eee

Despre relaţiile dintre masculi

Bă, masculilor. Da, bă, tu, masculule! Nu ţi s-a întâmplat niciodată să te întâlneşti cu un ficior meseriaş? Şi să ai impresia că îl ştii de o mie de ani? Şi să te râzi cu el, şi să te distrezi, şi să te simţi relaxat în preajma lui? Şi să îţi pară că eşti prieten cu el din grădiniţă, şi el deja te ştiede o mie de ani, şi vă apucaţi de poveşti? Şi ajungeţi la intimităţi (că masculii numai despre femei discută când sunt numai ei)? Şi el nu se oripilează şi nu te judecă pentru măgăriile pe care i le povesteşti, chestii intime din viaţa ta? Şi să simţi nevoia să i te destăinui şi să îi spui secrete pe care nu ţi le ştie nici sysadminul de la serviciu? Şi el să te asculte fără să te întrerupă, şi să râdă ca prostul la glumele tale? Nu? Şi să îţi pară rău că nu l-ai cunoscut mai devreme, şi că ai sta cu el în apartament cu chirie oricând, ba chiar şi pe o insulă pustie sau în campania de la Stalingrad, că el ar fi în stare să-şi dea viaţa pentru tine oricând, şi te-ai înţelege cu el şi ar fi ca un frăţică? Şi că e ca un suflet pereche, varianta “buddy”? Şi mai stai la o bere, şi la încă o bere, şi amândoi vă îmbătaţi, şi el îţi oferă foc la ţigare şi mai comandă şi ceva de mâncare, 100% în asentimentul tău, şi vă distraţi, numai voi doi, oarecum vinovat, fincă de mult nu te-ai mai simţit aşa de bine în prezenţa cuiva, şi râdeţi, şi râdeţi ca proştii toată seara, şi vă distraţi? Şi să te relaxeze simpla lui prezenţă? Nu? Nu vi s-a întâmplat? Şi să se ducă totul pe pwlă când îţi pune prima dată mâna pe cur? Nu? Nu aţi păţit asta chiar niciodată?

23 lovituri, dă-i și tu!

Pauza de Delta

Fincă în sara asta am fost în Ernesto, o crâjmă respectabilă din urbe. Şi acolo ierea o chelneriţă – deci frumoasă, foc! Şi io o întreb:

– Cum te cheamă?
– Magda, zice ea.

Superb – gândesc eu, cu puţinul meu de minte, Mogdo, că aşa se pronunţă (io am avut ceva verişoară de-a paişpea pentru care am făcut un fetiş vero – pe la 11 ani, o chema tot Magda). Şi mă pregăteam să îi spun că după Ildiko şi Timea, ea e a treia mea iubire maghiarească, fincă crâjma e maghiară, şi io vă repet, dacă nu am mai zis asta – io-s mega fan unguroici.

– Şi ghe unde eşti? o-ntreb eu, aşteptând ceva nume din ţinuturile secuieşti – sau măcar româneşti preponderent maghiare, spre cinstea lor.
– Din Botşeni, zice ea.


13 lovituri, dă-i și tu!