Concediu

N-ați cerut, dar vă dau: sfaturi de viață de la Groparu

Într-o vreme, soru-mea (și sora altora, că e soră medicală) din Jermanica lucra pentru o firmă care se ocupa de bătrânei, ziși și seniori.


Germania! Totul e perfect, minunat și nici nu sunt chiar așa mulți români

Mergea soru-mea (și a lor) la ei acasă, le dădea injecții și pilule, mai stătea cu ei un sfert de oră să le asculte ofurile, că nimeni nu-i vizita (da, uimitor, nici Jermanica nu e perfectă la nivel de relații inter-umane), și apoi mergea mai departe la următorul.

Ca-n viață.

Și, printre pacienții ei, era și un nene care fusese ceva patron de ceva – cafenea, pizzerie, ceva de genul. Și, ajuns la vârsta la care nu mai putea să se ocupe de afacere, dăduse cu firma de gard; căci nu ești patron adevărat dacă nu îngropi măcar un business.

Și or venit toate ANAF-urile nemțești și i-or pus poprire pe avuție și el o zis gata, bag picioarele, plec la azil, că și așa n-am pe nimeni, să-și ia Fiscul ce vrea în contul datoriilor.

Și soru-mea, în timp ce agenții fiscului îi tot confiscau lucruri de tot felul, l-o întrebat:
– Mein Herr, dar sunteți OK? Că ăștia vă răvășesc tot avutul.

Neamțul n-avea nici o treabă, râdea și glumea cu evaluatorii, și i-o zis soru-mii verde-n față:
– Ăștia pot să-mi ia ce vor ei, absolut tot; dar concediile, concediile nu mi le vor lua niciodată.

Cam așa e și-n viață, dragi cititori; că banii se fac greu și dispar extrem, extrem de ușor, orice ai face; și cu noi în groape nu luăm decât amintiri frumoase, că pe alea urâte faceți și voi cumva să le eliminați din sistem, hai, curaj.

Și, pe sistemul ăsta, Groparu mai pleacă o săptămână în concediu, tura asta-n Grecia, că acolo-l târăște nievasta și nu este chip de zis nu, că ordinul nu se discută. Și ce mai contează că nu mai are Groparu zile de concediu, că-și ia fără plată, și tot se duce.


Poza e din Cipru. N-ați zice, așa-i?

Și iată lecția de viață, dacă ați citit până aici: un an fără concediu fără plată e un an pierdut. Mă puteți și cita cu chestia asta, că cui îi mai pasă de copyright în țara asta.

Ne recitim peste vreo 8-9 zile, sau câte-or fi, că mi-i lene să calculez, fiți cuminți și nu mai inhalați lacrimogene de la jăndari!

6 lovituri, dă-i și tu!

Ajutor, ni se-mbată nevestele!!!

– Alarmăăă, iarăși vin ăia!!!
– Care????
– Ăia! Ardelenii!! Nebunii!!!
– Care nebuni?
– Ăia care ne-mbată nevestele!!!
– Ăia?
– Ăia! Or să ne vină astea iarăși acasă în miez de noapte, agresive și pline de alcool, și or să caute ceartă și bătaie și or să strige la noi și or să facă scandal și vor trezi vecinii și Poliția!!!
– Ce putem face…?
– Nimic! Nimic nu putem face, suntem pierduți… vine Apocalipsaaaa…!

Așa vor discuta, dragii Groparului, peste exact 48 h, toți țânțarii din Deltă.

Toți.

Pentru că, de fiecare dată când mergem, toți vin pe noi.

Toți.

Și ne-o trag la venă și ne sug de sânge și ne tăvălesc prin stufișuri și ne umflă mânurile și a doua zi o iau de la-nceput, chiar dacă în venele noastre trebuie să cauți cu lumânarea sângele printre fluviile de șpriț.

Și-mbătăm țânțăroaice agresive, de Deltă, care-s cât condorii, fără exagerare.

Cu alte cuvinte – o săptămână jumate sunt plecat în cel mai frumos loc de pe planetă, în afară de creasta Făgărașului: Delta mea dragă, A MEA (de-aia aseară n-am avut postare, că eram îngropat în munți de shad-uri, linguri, dolingere, mulinete, Mike the Pike și monturi texane). Urați-mi fir întins, că am maaaare, mare nevoie… de ce? Pentru că-n fiecare an am mers în Deltă vara sau la finalul verii și n-am luat mai nimic; și dacă nici toamna asta nu-mi surâde zeița Fortuna de-o captură mai acătării de pus pe Facebook, apăi chiar că o prind și o-ghesui într-un colț, cât o fi ea de zeiță, de a face și ea un #metoo pe Facebook; dar voi veți ști că ea m-a provocat, o fi zis ea ceva, o fi purtat o fustă prea scurtă.

PS: Și, până vin, nu ratați cele două proiecții Usturoi de la Cluj (Bookla, vinerea asta, 15 lei intrarea) și București, în cadrul LollyBoom (proiecție gratuită). Fum în mulinete, Gropareee…!

7 lovituri, dă-i și tu!

Concediu în Cipru 2: croazieră cu submarinul care nu era submarin

Nu era submarin, deși nenea care ne-o vândut excursia i-a zis submarin; cei de la bord i-au zis submarin; ba chiar și DJ-ul pe care am vrut să-l bat i-a zis submarin, deși era o coajă de nucă.

– Salutare și bun venit la bord, ne-a zis DJ-ul pe care am vrut să-l bat imediat ce am pășit pe vaporul cu fundul de sticlă, ca o balerină-bibelou.
Saliut, zdrazviție, hello, zicem noi.
– Hai să vă zic un banc! zice DJ-ul pe care am vrut să-l bat. Un român și un bulgar sunt într-o mașină! Cine e la volan?

M-am ridicat și m-am îndreptat spre el cu pumnii încleștați, răcnind:
– Poliția!!!!! (more…)

6 lovituri, dă-i și tu!

Concediu în Cipru: ziua zero

Acum 3 săptămâni!

Ajungem cu bine cu Blue Air în aeroportul din Larnaca direct de la Cluj…

…în aplauzele pornite intenționat de o gășcuță de adolescenți trolli; deci am o veste proastă pentru heitării aplaudacilor de aterizare, căci viitor de aur va avea tradiția (așa zice Coaliția).

Aeroportul din Larnaca, capitala părții grecești a Ciprului, este păzit ca fortăreața lui Dragnea: plin de anti-tero cu tot felul din arme din Counterstrike. Și am înțeles oarecum de ce, pentru că distanța până-n Siria și Israel e ca de la Cluj la Oradea.

Mno: zgârcit cum mă știți, Groparu s-a înțeles cu cumpătata de nievastă-sa să nu achiziționeze și pachetul de transfer de la aeroport la hotel, (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

În 2 săptămâni

Așadar, cât timp am fost plecat și v-am lăsat fără supraveghere, ați reușit:
– să dați jos guvernul de incompetenți
– să numiți alt guvern cu aceiași incompetenți
– să-l eliberați pe Voiculescu fără să fi recuperat prejudiciul
– să-mi atacați pensia
– să propuneți impozitarea firmelor pe cifra de afaceri, nu pe profit
– să alternați un marș pro-gay cu unul anti-gay
– să băgați actoria-n dubă

Și deloc, absolut deloc, nu ați reușit
– să mai obțineți vreo condamnare pentru Liviuț și gajka. Sau pentru oricine. Băi, o condamnare! Una mică n-ați reușit.

Uite, aș mai pleca încă o tură în concediu, să vă mai dau o șansă. Ce ziceți?

 

7 lovituri, dă-i și tu!

Țâpru

– Acum, tati?
– Ohoooo… ficior, păi trebuie prima dată să trecem de controlul Poliției de Frontieră… știi tu, oamenii ăia extrem de amabili de la aeroportul din Cluj, de zici că-s din altă țară… apoi să merem în avion… apoi să zburăm vreo tri ore și apoi să debarcăm, să merem la hotel, să ne cazăm, să mâncăm… și numa’ dupa aia!
– Oooooffff…
– Firește, dacă nu vrei, dacă ți se pare prea mult, io-ți pot zice amu ce zic psihologii să nu zicem niciodată copiilor; dar noi te putem lăsa aici, în aeroport, și te luăm când venim înapoi!
– Nununu, vreau să vin și eu cu voi!
– No hai, da’ cu răbdare…

Trecem de oamenii ăia amabili (dacă mă citește careva de la aeroportul din Cluj, vă rog spuneți-le că suntem fani Poliția de Frontieră! Că-s profesioniști și glumesc cu copiii și răbdători și faini și zâmbăreți, vă rog eu dublați-le salariile, mulțumesc!), ne suim în avion… și-ncepe iar al meu:
– Tati, acum?
– Nu, ficior… mai avem de zburat, de așteptat… dar dacă nu mai ai răbdare, le spun piloților să oprească să te lase-n Bulgaria! E frumos, au autostrăzi…
– Nununu, că aștept…

Aterizăm în Larnaca, căutăm transfer de la aeroport…
– Tati, da’ când?
– Mintenaș… luăm ceva buz, merem la hotel…
– Da’ mai durează?
– Mai durează oțâră, ficior…
– Oooooffffff…

Ajungem la hotel, în mijlocul unei hoarde de turiști invadatori ruși, omuleți verzi, Cipru, pământ rusesc… obțin de la fătuca de la recepție cheia…
– Acum, tati?
– Stai să ne ducem bagajele sus, să ne primenim, să merem să mâncăm…
– Ooooofffff…

Mno, merem să mâncăm, halim ca sparții la restaurantul hotelului…
– Taaaaatiiii… câââând?!?!?!?!?!
– Ficior… AMU! Amu merem.

Și-am mărs… direct pe plajă, ăsta micu o chiuit odată de fericire… s-o azvârlit pe sine direct în apă, s-o înmuiat ca un burete în timp ce chiuia de veselie… vă doresc și vouă să fiți la fel de fericiți ca el, când o dat de apă… apoi, în lumina serii, o scos ciucurelul și o tras o mândrețe de pișat în Mediterana de mi-or dat lacrimile de mândrie… drept ca rigla, din vezică de copil, de o făcut spume prin apa verde… în apa aia sacră și verde care-o născut-o pe Afrodita, de s-o scuturat Zeus din Olimp de indignare!
– Tati?
– Zi, ficior!
– Mno… gata, putem mere înapoi la Cluj…
– …????
– …păi da, am făcut pișu-n mare, e gata, hai acasă, că nu mai avem după ce sta! Hai, la cât avem avion?

Mno… mai stăm, chiar dacă ăsta micu’ vrea acasă… mai am câteva chestii de comunicat pe blog mâine-poimâine, apoi ne recitim prin iulie, că n-aș prea veni degrabă la cât pișu putem face în Mediterana! Serios… dar nu vă las oricum, ci cu poza asta frumoasă, ia uite ce demențial arată Cipru noaptea! Uitați-vă și voi numa’ de nu-i așa!

Și dacă aveți sugestii de ce să facem/vedem pe aici în afară de pișu-n mare, scriți dedesubt… v-am pupat!

7 lovituri, dă-i și tu!

Concediu in Rimini: daco-românii din Italia

Mno! Ştii că eşti în Italia în momentul în care, în aeroport, e plin de Ferrari! Nu vă pun poze, că şi aşa nu aveţi bani să vă luaţi (am încercat să cumpăr eu cu bonuri de masă, nu s-a putut).

Din Bologna, unde gara e plină-plinuţă de emigranţi, am ajuns în Rimini; unde, spre deosebire de Bologna, gara este plină-plină de emigranţi. (more…)

2 lovituri, dă-i și tu!

Prima zi de concediu: cum am sculat un popa de pe scaun

Mno, am mers iar în Italia: nievasta nu vrea în ruptul capului să audă de concedii în Kosovo, Albania, Iordania, nici măcar în Siria.

Amu… şi malul mării Adriatice e sexy, frumos. Cam fără peşti, că nici nu mi-am mai dus labele de snorkeling cu mine, deşi sunt mega fan (nu orice Adriatică e şi Mediterană, aşa cum am învăţat la istorie). (more…)

8 lovituri, dă-i și tu!