#colectiv

La un an de la #colectiv…

…m-am învățat și eu, în sfârșit, cu ideea că soru-mea a procedat corect atunci când a plecat, cu arme și bagaje, în Germania în 1994. Pentru că șanse să se petreacă asemenea chestii la ei sunt mult mai mici, plus celelalte – salariu decent, drumuri bune și mai ales sistem de sănătate fără infecții, educație bună pentru ăia mici (la ei nici măcar nu se pune problema ”la ce școală-l dăm pe ăsta micu’?”, pe când la noi mai dai de din astea).

Cam atât. Da, facem pași în direcția bună, dar pașii sunt enervant de mici.

Facilities Managment at St Helens Hospital, Merseyside, 2011.

7 lovituri, dă-i și tu!

Hai, Iohannis, fii barbata!

Salut, domnule Iohannis! Sunt eu, unul din cei care au pus umărul, atâta cât au putut, ca să ieși președinte. Și care am stat 4 ore pentru ca să te votez în fața consulatului român în loc să-mi beau cafeluța liniștit la hotel, în foarte frumosul city break în Barcelona. Și care s-a trezit din somn aplaudînd ca un apucat atunci când pilotul de pe Wizz a anunțat în avion, la 2 noaptea, deasupra Croației, că ai ieșit președinte.

Domnule Iohannis, îmi permit să te iau la per tu pentru că te simt că ești de-al meu. Avem multe în comun!

Îți simt în stomac reținerea când zâmbești țeapăn de sub lumina reflectoarelor, pentru că reținerea asta e și a mea – amândoi suntem, la bază, sibieni simpli obișnuiți să fim lăsați în pace, care urăsc bâlciul.

Îți mai cunosc foarte bine și rezerva asta prusaco-protestantă, de om care nu se uită în ograda vecinului, care nu-i judecă pe alții: ți-o cunosc, am văzut-o și la confrații tăi întru credință din Europa aia cu geamuri înalte, fără perdele, prin care nimeni de pe stradă nu se uită în casele oamenilor.

Îți înțeleg și faptul că da, meseria de președinte este a naibii de grea, și nu există școale în acest sens. Te înțeleg cum te simți, un om simplu, neobișnuit cu lupa asta asta perpetuă și deranjantă sub care te disecă păreriștii, sub care te toacă presa mărunt ba pentru că nu ai discursul la tine, ba pentru că soția ta iese cu brațele goale printre comisari europeni, ba pentru că lumea îți cere mereu, mereu, un punct de vedere și un plan de acțiune, sau să faci/spui, naibii, ceva! Orice! Și tu rămâi ascuns în penumbră, ca o fată săracă la bal.

Domnule Iohannis, situația este groasă. În România nu mai ține șmecheria! Ai anul de când ne conduci și zău dacă pot număra pe un deget vreuna din realizările tale în funcția supremă în stat. Am obosit să mă cert cu pesediștii mei părinți pentru tine (și îi respect pentru asta, pentru că Europa asta frumoasă a fost clădită, în mare parte, de social-democrați! Din ăia adevărați, nu dintr-ai noștri), am obosit să mai sper că vei face ceva. Am obosit și mi-e lehamite. Și nu numai mie!

Domnule Iohannis, au trecut 12 luni de când așteptăm. Domnule Iohannis, te-am ales pentru că ești bun și pentru că vrem să fii mai bun. Vrem să te autodepășești! Vrem să te vedem că vrei și tu ceva mai bun pentru țara asta. Nu știu, ia niște steroizi și ieși la rampă, chiar dacă urăști întrebările (unele tendențioase, altele de bun simț) la care nu ai răspuns! Lasă-te ciuruit, lasă-i să fie mitocani, dar arată-ne că ești cu noi, nu cu clica aia pe care o critici comod de pe Facebook, printre poze cu pisici! Cu noi, nu cu profitorii ăștia pe care îi mai atacă, căscînd, PR-istul tău însărcinat cu prezența pe Social Media!

Și, dacă prerogativele funcției nu-ți permit să latri și să muști în numele nostru atunci când vezi hoțul, atunci fă bine și pune pe tine un palton din ăla mai gros, că zilele astea e cam răcoare; dacă paltonul e făcut la Satu Mare, sau are etichetă de Braiconf sau de Secuiana, cu atât mai bine; și hai, coboară din palatul ăla fără cantină în mijlocul oamenilor care îngheață în stradă! Arată măcar acum de care parte te afli! Dacă nu o vei face tu, o vor face alții!

Hai, domnule Iohannis! Fii bărbată! Fii bine făcut!

13 lovituri, dă-i și tu!