2. Primăria Cluj plantează la pomi de zici că vine asteroidul. Normal că sunteţi invitaţi şi voi să salvaţi planeta! Aduceţi-vă şi colegii, nu-i lăsaţi la muncă. Vinerea asta, iar informaţii apar pe site, în curând AICI, fratilor.

3. O campanie extrem, da’ extrem de faină: Căutătorii de Poveşti, unde Vlad Petreanu, Radu Paraschivescu şi Cătălin Ştefănescu vor hălădui prin patrie şi vor culege poveşti ca nimfele sânziene, pe care ni le vor împărtăşi şi nouă.

4. V-am rugat să ne daţi o idee ca bloggerii clujeni să poată face ceva de zilele orasului. Perioada de propuneri se apropie de sfârşit. Vă rog să ne mai daţi sugestii până joi! După care o vom alege pe cea mai cea. Împreună cu voi, fireşte.

5. Napoca Rally Team rullz.

6. Redevenim serioşi: Gabriela Tudorache Dumitru, în vârstă de 42 de ani, a fost diagnosticată cu meningiom – afecțiune care duce la orbire prin strangularea nervului optic. Singura şansă de a-şi recăpăta vederea este o operaţie care se poate realiza în Germania, la Clinica de Neurochirurgie INI din Hanovra, costurile ridicându-se la suma de 35.000 de euro.

Vă rog frumos să donaţi nişte bani pentru mămică! Că mie mi-a scris chiar fata dumneaei, şi îmi vine greu să-i spun că cititorii mei nu vor sau nu pot chiar deloc să o ajute. Mai multe informaţii – la telefon 0724342082 şi la e-mail dumitru_gabriela31 [at] yahoo punct com.

Să fiţi sănătoşi! Pentru că, dacă nu aţi fi, v-aţi da seama că iPad-ul ăla nou HD 3 la care visaţi nu valorează, de fapt, mai nimic dacă nu ai sănătate (asta mi-o spun în primul rând mie).

Aşadar acum o mie de ani, când ţara era condusă de nişte neni răi cărora li se spune comunişti, un autobuz transporta nişte muncitori înspre una din fabricile Clujului, la ora actuală complex rezidenţial luat în rate cu Prima Casă de oameni ai muncii, c-aşa-i în noua dictatură. Era iarnă, vreme de seară.

La un moment dat, şoferul opreşte pe drum, deschide uşa şoferului, deşi nu era staţie, şi strigă către un moşneguţ care mergea în treaba lui pe trotuar:

- Bunule! Dumneatale eşti?

Era bunul, chiar dumnealui. Aşa că şoferul îi face loc la el în carlingă şi merge mai departe.

- Ce faci, bunule?
- No, la oraş, cu treburi.
- Unde meri?
- Acasă.
- Acasă, în Vultureni? (Vultureni e la vreo 30 km de Cluj)
- E!
- Şi cu ce meri?
- Cu ocazia.
- Ia stai oleacă.

Mai merg ei vreo 5 minute apoi, la o bifurcaţie (unde se face drumul către Chinteni), şoferul opreşte autobuzul, iese către călători şi le zice:

- Vă rog frumos să coborâţi din autobuz, că nu mai merg la CUG (Combinatul de Utilaj Greu).
- Cum adică, nu mai meri la CUG? întreabă proletarii, cu îndreptăţită mânie.
- Nu mai merg la CUG! Mă duc cu moşu’ în Vultureni, la el acasă!

Lumea – siderată.

- Acum, coborâţi toţi! Doară nu mi-oi lăsa moşul în drum, noaptea, pe timp de iarnă!

Neavînd încotro, călătorii au coborât din autobuz, iar şoferul şi-a dus moşul până în Vultureni. Care e, nu-i aşa, pe la vreo 30 km de Cluj.

Norocul nostru de la Dumnezeu cel sfânt că nu avem metrou în Cluj; sau că şoferul de autobuz nu era, Doamne fereşte, pilot pe tramvai, că ăia nu stau la discuţii nici dacă te cheamă Lucescu.

La noi, la Cluj-Napoca, troleibuzele nu circulă decât super-mega-arhipline. Până nu iau 40-60 de oameni peste limita maximă admisă, nu pleacă nici un troleu. Alminteri şoferului i se taie din salariu şi este transferat disciplinar ca profesor la o şcoală generală de la sat, unde trebuie să facă naveta un an: este maximul degradării umane (pentru că aceasta nu este o postare politică, mă opresc aici cu insinuările murdare).

Un asemenea troleu naviga prin centrul istoric al urbei ca un drakkar viking de sub Feleac, cu şoferul încruntat şi concentrat să ajungă la liman cu preţioasa sa încărcătură de vite şi saci de cartofi – cu care exact aşa se şi comporta.

Ajungînd în centrul centrului, opri în staţie să ia alte vite şi alţi saci de cartofi.

Apoi îşi deschise lui uşa şi se puse la coadă la covrigi. Unde stătu relaxat preţ de vreo 3-4 minute, până îi veni rândul, timp în care cele 200 de perechi de ochi din troleu se bulbucară; iar gurile se blocară; şi creierii înţepeniră!

Apoi şoferul îşi luă tacticos doi covrigi cu susan şi doi cu mac-mac, pe care îi preluă cu degetul mic ridicat, ca un aristocrat. Şi se urcă din nou la volan şi plecă mai departe în vâltoarea traficului, urmîndu-şi neabătut destinul.

Ca un viking de sub Feleac.

Tare, nu?

Ionuţ din Floreşti (îl ştiţi; stă în Floreşti) lucra la ei într-o vreme, inginerea şosele. Mai ridica un pod de piatră în timp ce cânta “Podul de piatră”, mai construia o rigolă în timp ce cânta “Rigoletto” – chestii inginereşti.

La un moment dat, primeşte un transport special de bocanci speciali de construit şosele. Americanii sunt nebuni cu teroriştii, drepturile animalelor şi protecţia muncii, şi ordinul de sus era ca fiecare muncitor să poarte încălţări corespunzătoare, altfel i se va instaura democraţia la el în cartea de muncă. Aşa că Ionuţ din Floreşti s-a asigurat personal că toţi oamenii din subordinea lui poartă şoşoni regulamentari, să nu rămână infirmi dacă le pică damigeana de trozneală peste labe.

După vreo lună, vine un muncitor la el:
- Dom’ şef, vă rog frumos, nu îmi schimbaţi bocancii?
- Da’ ce-ai păţit cu ei?
- Apăi nimic! S-or rupt! Singuri!
- Ţine aici un bon, mergi la magazie şi ia-ţi o pereche nouă; altfel ţi se va instaura democraţia în cartea de muncă!

A doua zi, muncitorul care primise mocasinii noi vine la muncă încălţat cu bocancii rupţi de mai înainte.
- Bă! Nu ţi-am dat bocanci noi?
- Ba da! Da’ mă gândeam că dacă oricum e noroi afară, e păcat să-i stric pe ăia noi… aşa că azi, numai azi, am venit cu ăştia vechi!
- Hmmm, cugetă Ionuţ din Floreşti.

După o lună, muncitorul vine iară:
- Dom’ şef, vă rog frumos, nu îmi schimbaţi bocancii?
- Da’ ce-ai păţit cu ei?
- Apăi nimic! S-or rupt! Singuri!
- Mă, ăştia nu sunt bocancii de data trecută?
- Nu, să trăiţi! Io nu fac din astea!
- Mă, sigur?
- Jur pe… excavatorul meu! Pe cupa lui şi pe schimbătorul de viteze, mă jur pe Raed  Arafat!
- Hmmm! Ţine aici un bon, mergi la magazie şi ia-ţi o pereche nouă, că dacă te prind americanii îţi vor instaura democraţia în cartea de muncă.

Mai trece ceva vreme. Iară vine.

După ceva vreme, iară vine.

După oarece vreme, muncitorul îl întreabă:
- Dom’ şăf, când mereţi azi acasă… nu mă puteţi lăsa la mine în sat?
- Ba da, zice dom’ şăf. Ba da, că nu fac un ocol mare.

Pleacă la drum, discută şi vorbesc. Ajung în satul cu pricina (ceva Apahida sau Săvădisla) şi, când ajung în faţa casei muncitorului, ăsta îi spune:
- Am ajuns, dom’ şăf, mulţumesc! Ne vedem mâine!

Şi coboară din maşină şi se îndreaptă către o bancă unde era nişte lume aşezată la bârfa de seară – ca la ţară, în Apahida şi Săvădisla.

Lumea era foarte pestriţă: oameni şi femei, copii.

Ionuţ din Floreşti se uită la ei cu foarte luare aminte, şi face faţa aia cu ochii cât farfuriile!

Tot, deci tot satul - oameni şi femei, copii, văcar, profesor, primar, popă, doctor, beţivul satului, crâjmar, veterinar, clopotar, gropar, şeful cimitirului, secretara de la primărie, baba vrăjitoare – deci întreg satul purta bocanci de la Bechtel.

Fiind o cioară românească, îi era foame ca unui student.

Poposi într-un nuc şi se uită în jur, pradă unei depresii atroce indusă de foame. Dar Dumnezeul ciorilor era cu ea! Inima îi tresări nebuneşte când văzu pe o ramură o nucă uitată de vreme şi ignorată de celelalte surate ale ei! Suratele astea de mai jos.

Zbură repede la nucă, o luă în cioc şi plecă de acolo. Ciorile niciodată nu mănâncă la locul cantinei, îşi iau take away.

Se puse pe o altă creangă sus de tot, la vreo 12 metri deasupra solului. Acolo încercă să spargă coaja nucii cu ciocul, dar coaja era tare, nuca bătrână; aşa că aplica procedura strămoşească pe care o învăţase la facultatea de ciori: o lăsă să cadă 12 metri, până pe capota unei Skoda Octavia cu număr de AB de sub nuc. Nuca făcu “buf-poc” şi lăsă o urmă ca de ciocan pe capota maşinii. Cioara zbură repede jos, îşi recuperă preţioasa nucă se ridică pe creangă şi o mai lăsă să cadă o dată, cu aceleaşi urmări. Apoi încă o dată şi încă o dată. Când, într-un final, nuca se sparse, capota maşinii arăta ca şi când un copil s-ar fi jucat cu un ciocan pe ea.

După o oră, şoferul Skodei Octavia ieşi din clădire şi se sui la volan. Ajunse acasă, parcă maşina şi intră în bloc.

După câteva zile, când curăţa maşina de zăpadă, şoferul observă urmele de nucă de pe capotă. Îl cuprinse o furie oarbă: “Dracu’ să-i ia pe vecinii ăştia proşti şi manelişti din Mănăştur! Cine ştie ce pietre sau bile de rulment mi-or aruncat pe maşină că nu le convine cum parchez! Puteau măcar lăsa un bilet, frumos, cavalereşte, în parbriz, dacă i-am luat locul vreunuia! Mama mă-sii de treabă, de-abia aştept să mă mut de aici, că nu-i mai suport! Dar unde? Abia îmi ajung banii de rate! Ăştia la muncă nu mai măresc salariile, afară e criză… bag pixu’ în ea viaţă!”

După 14 luni, scârbit de vecinii lui şi de ţara asta de rahat, emigră în Canada.

Aduceţi cu voi şi nişte 10 lei, să fie de sufletul răposatului an 2011, pentru că vom avea şi nişte bufet ca să putem bea mai abitir (via sponsorul Respect Media). Sub oblăduirea DanOlteanului.

Locaţia: Godfather cafe, pe strada Baba Novac la nr. 30 (aşa cum arată şi harta de mai jos).

Cu karaoke şi premii şi voie bună aproape cât un autocar de creştini care merge la Bârsana, la mănăstire.

Dar nu despre asta vreau să vă vorbesc.

La un prieten din Cluj vine unchiul său în vizită dintr-un oraş oarecare (să-i spunem Oradea, oraşul cu cei mai mulţi cumpărători din hipermarketurile ungureşti). La noi, la ardeleni, cine vine în vizită trebuie musai omenit: primeşte de la periuţă de dinţi nefolosită şi păpucaşi de casă până la cea mai babană friptură, cel mai adânc sos cu usturoi, cea mai tare pălincă; apoi oaspetele mai primeşte câteva ture de pălincă, dar numai dacă protestează vehement, căci dacă acceptă din prima, de regulă, se mai răreşte insistenţa gazdei  (“na uite şi la unchiul ăsta din Oradea, a venit să-mi bea toată pălinca mea preţioasă şi neaccizată, traficată ilegal!”).

Dar unchiul nu era pălincar, lucru rar care la un ardelean nu înseamnă decât un singur lucru: nu-i mai permite ficăţelul. Asta e, există o vârstă pentru toate.

În schimb bea vin cu plăcere nedisimulată.

- Unchiule, bei un vin bun? întreabă gazda.
- Beu, dară! zice uncheşul.
- De care vrei, am roşu, am alb…
- Pune un vin alb!
- Na bun.
- Da’ fă-l şpriţ! zice unchiul. Că dacă mai aveam ficăţel, beam direct palincă.
- Bine, zice gazda. Câtă apă, cât vin?
- Păi… zice unchiul, fă-l ca la Cluj!
- Cum să-l fac ca la Cluj? întreabă gazda.
- Cum adică cum să-l faci ca la Cluj? Fifty-fifty!

Text publicat şi în CJ24FUN

Aşadar: ajung şi io şi Hădeanul de la Zilele Biz într-un suflet de la aeroport direct în centrul Clujului, unde deja erau aşa de mulţi oameni că dădeau pe-afară din magazin. Toţi stăteau şi se întrebau ardeleneşte: no? no?

Înăuntru nu aveai loc nici să îţi scoţi fularul de la gât. Aşa că normal că m-am înghesuit şi eu oleacă acolo, cu ei; că doară odată se lansează ceremonia de anunţare a lu’ telefonu’, şi să nu rămâie oamenii neînghesuiţi!

Şi am tot povestit cu bloagherii şi am discutat.

Şi ca să nu o mai lungesc, tura asta m-am jucat un pic în Movie Maker şi am reuşit să scot un film mai slăbuţ decât ar scoate un copil de clasa a treia, ceea ce e o premieră! E slăbuţ, dar măcar e sincer. Şi e şi primul meu film editat vreodată, şi e şi ora 3 dimineaţa, şi nu mai tot comentaţi acolo, da?

La un moment dat, când stăteam afară, vine un puşti; şi se uită la noi lung, cum eram noi, aşa, mulţi; şi nu se rabdă, că mergea înspre ceva birt de pe Eroilor, şi ne întreabă că ce se petrece? Se dă ceva? Şi când i-am zis că se lansează noul iPhone, o fugit de noi cu o mimică şi o gestică şi un limbaj non-verbal de am crezut că suntem din ăia ciudaţi. Auzi, mă, noi, bloggerii, ciudaţi!

Şi ca să încheiem într-un ton serios, telefonul minune cu domnişoara Siri este disponibil la Vodafone din noaptea de 11.11. Da, 2011. Asta dacă nu vine sfârşitul lumii, dar şi dacă vine, poate sunt printre dvs. care-şi doresc să filmeze în HD  cum vine meteoritul Satanei!

Update: de astăzi, iPhone 4S se gaseste în toate magazinele Vodafone din ţară, la dealeri şi online şi aici. Poze ghe la Cluj aveţi aici, şi after party-ul de haleu – aici.

După cum probabil ştiaţi (şi dacă nu ştiaţi, rememoraţi cu mine acum – Ionuţ, din ultima bancă, n-o mai trage de codiţe pe Petronela!), Polus Center Cluj sărbătoreşte nu mai puţin de 4 primăveri în urbea noastră cu minus Napoca în coadă. În aces scop, au pregătit mega sărbătoare şi evenimente ca să sărbătorim ce trebuie cum trebuie. Pe scurt, lucrurile vor arăta cam aşa pe 15 octombrie: la ora 19:00 va fi concert Cargo, Iris şi Holograf (în Food Court, nu afară, că afară e friguţ), iar de la ora 22 până la 1 noaptea urmează Noaptea Albă a Cumpărăturilor.

Şi, fiindcă sunt sadic rău, vă prezint TOATĂ oferta (sau lista) de reduceri din Noaptea Albă a Cumpărăturilor. Aşa că… lectură plăcură! Nu daţi banii pe prostii, luaţi reducerile, copii;))

- Aldo Shoes – 30% discount la colectia noua. Promotie valabila intre orele 22:00 si 01:00.
- Savannah Juice&Smoothie – Reducere de 10% la toate smoothieurile achizitionate. Oferta valabila intre orele 22.00-01.00
- Steilmann – Reduceri de 70% la marfa selectata.
- Swarovski – Reducere de pana la 50% la anumite produse selectate in magazin.
- Office Shoes – Discount intre 10% si 71% la brandurile Cat, Converse, Nike, Adidas, Lacoste, Shape-ups, Kitten, Kickers, Heelys, Skechers.
- New Yorker – Reduceri intre 20-70% in limita stocului disponibil.
- Ecco – 10% EXTRA REDUCERE la colectia noua. Oferta valabila la Noaptea Alba a Cumparaturilor.
- Kiabi – Pulovere la preturi mici. Promotie valabila intre 15 si 30 Octombrie. Discount-uri mari la o gama variata de pulovere pentru intreaga familie.
- Top Sellers – Pentru cumparaturi de minim 200 lei vom oferi o reducere de 20%.
- Piazza Italia – Pentru cumparaturi de minim 200 lei vom oferi o reducere de 20%.
- Alessa – Promotie aniversara in perioada 01.10.2011-16.10.2011. Toti cumparatorii vor primi un card de reducere de 100 lei si un tichet. Tichetele vor participa la o extragere in data – de 16.10.2011 avand ca mare premiu un diamant de 4 punct, 0,04 CT.
- Miniblu – 20% reducere la toate produsele care nu beneficiaza de o alta promotie.
- Splend’or – 15% pentru ceasuri, bijuterii din argint si otel, articole decorative. 5% pentru bijuteriile din aur. Aceste discount-uri NU SE CUMULEAZA cu cele deja acordate pentru anumite grupe de marfa (branduri de ceasuri, bijuterii, etc). Oferta valabila in data de 15.10.2011, intre orele 19.00-01.00.
- Be in time – 15% pentru ceasuri, bijuterii din argint si otel, articole decorative. 5% pentru bijuteriile din aur. Aceste discount-uri NU SE CUMULEAZA cu cele deja acordate pentru anumite grupe de marfa (branduri de ceasuri, bijuterii, etc). Oferta valabila in data de 15.10.2011, intre orele 19.00-01.00.
- Oxette – Discount de 30% la orice produs achizitionat.
- Storm -  Începand cu ora 22.00, primii 30 de clienti vor primi cate un card de reducere a cate 10 lei. Reduceri intre 20% si 30% intre orele 22.00-01.00.
- Bigotti – Discount de 20% la toate produsele care nu se afla in promotie. Alte oferte promotionale: costume Bigotti cu reduceri intre 30% si 50%, camasi Bigotti reduse cu  30% – 50% si altele.
- DHS – Reduceri la biciclete GT 30%.
- Ramsey – 30% discount la produsele din colectia noua. 10% discount la produsele care sunt deja in promotie.
- Mondex – Reducere de 8 % pentru clienti la toate produsele Mondex , posesorii de Card Fidelitate vor beneficia de o dubla reducere in data de 16 octombrie 16 % in loc de 8 % , iar daca este ziua lor de nastere in aceasta zi Cardul Mondex le mai aduce un discount de 8 %  asadar vor avea 24 % reducere.
- Dinoland – Pana la 50% la toate articolele, in afara de cele deja aflate in promotie.
- Gimmy – Afla cum poate sa scada abonamentul tau de la 170 la 140 de lei! Intra pe www.gimmy.ro si ia-ne promotia!
- Debenhams – Reduceri midseason. Reducere de 20% la toate produsele full price intre orele 22.00-01.00.
- Optiplaza – 50% sau -30% la ochelarii de soare! Cumpara in perioada 15 septembrie – 31 octombrie 2011 o pereche de ochelari de soare si beneficiezi de o promotie de -50% sau -30%! Promotia vizeaza ochelarii de soare marcati cu eticheta rosie.
- Lunch Box – Fa-ti singur meniul zilei! Ai 40 % REDUCERE la preparatul de baza.
Zilnic  unul dintre preparatele de baza are un pret redus cu 40% in restaurantele Lunch Box. Ai libertate deplina sa il combini cu orice ciorba, garnitura, desert sau salata. Gata cu portiile prestabilite! Fa-ti singur meniul zilei! La un pret deloc piperat.
- Millennium Bank – Card cu Bani Înapoi de la Millennium Bank, mai multe informaţii pe www.millenniumbank.ro.
- Saveur – Discount de 15% la valoarea fiecarui bon de cumparaturi din standul nostru. Promotie valabila in intervalul orar 22.00-01.00.
- Stone Creek – Reduceri la o gama diversificata de produse. Oferte valabile intre orele 22.00-01.00.
- Mustang – Reduceri de 50%.
- Takko Fashion – Reducerea suplimentara de 20% pentru orice articol achizitionat va fi acordata in intervalul orar 22:00- 01:00.
- Sigemo – La 4 anvelope turisme cumparate se ofera un discount de 5% de la pretul de lista si montajul+echilibratul Gratuit !  Fiecare vizitator al Service-ului Roti Sigemo primeste un cadou branduit cu sigla producatorilor.
- 7 Wonders – Snitel la farfurie cu cartofi, salata si suc la doar 10 lei; Cas pane la farfurie cu cartofi , salata si suc la doar 9 lei; Sandwich Special Chicken Best 1+1 Gratis la doar 4.99 lei
- Borsa Rossa – Promotie de 10 % la  articolele selectionate.
- Home Sweet Home – Cadou clientilor care fac cumparaturi in valoare de 50 ron.
- Deluxe Cards – Reduceri intre 10% si 30% la peste 30 de articole pentru nunta si botez.
- Ruby Rose – 3+1gratis* . *produsul cel mai ieftin este gratis
- Passion Art – 3+1gratis* . *produsul cel mai ieftin este gratis
- Magic Accessories – 3+1gratis*  *produsul cel mai ieftin este gratis
- Sephora – 15% reducere la cel de-al doilea produs (reducerea se aplica la cel mai ieftin produs din tranzactie.
- Diverta – Reduceri de 10 % la raioanele carte, jucarii, gifts . Promotiile in vigoare nu se vor cumula cu alte reduceri. Promotii valabile in data de 15 octombrie 2011 intre orele 22.00-01.00.
- Clujana – La fiecare articol cumparat in magazinul Clujana din Polus Center primiti un cadou, plus sansa de a castiga unul dintre premiile tombolei organizata cu ocazia sarbatorii aniversare “Clujana 100 de Ani”.
- Carrefour – Hipermarketul preferat al clujenilor te asteapta, ca intotdeauna, cu oferte imbatabile! Vino in magazin sa descoperi produsele tale favorite la cele mai bune preturi! Carrefour, pentru o viata mai buna!
- Media Galaxy – Reduceri de pret la produsele semnalizate la raft.
- C&A – Reducere de -20% la toate produsele. Promotie valabila in data de 15.10.2011 intre orele 20:00 ?i 01:00 .
- Braiconf – Promotii: 80% discount pentru anumite camasi cu maneca lunga selectionate; 15% si 20% discount pentru anumite bluze de dama selectionate;  5%, 10%, 15% discount pentru anumite camasi cu maneca lunga selectionate.
- Gurmans – 15% discount pentru ceai si cafea. Oferta valabila intre orele 22.00-01.00. 30% discount pentru bauturi precum ceaiul si cafeaua. Oferta valabila in data de 15 octombrie.
- Pietra – Fata de promotiile existente oferim o reducere de -10% clientilor care fac cumparaturi in intervalul orar 22:00 – 01:00.
- Ovs Industry – 20% discount la toate produsele.
- Mango – 10% discount la toate produsele.
- Jolidon – Discount de 20% aplicat produselor care nu sunt cuprinse in alte campanii promotionale.
- Farmacia Alma – Reducere 33% la toata gama de produse Mustela(reducerea se aplica din pretul afisat la raft la casa de marcat); reducere 40% la toata gama de produse TOPFER(reducerea este inclusa in pretul afisat la raft); reducere 20% la toata gama de produse HUMANA(reducerea este inclusa in pretul afisat la raft)
- Bad Axel – Bad Axel va asteapta cu preturi mici , si anume : • Jachete stofa dama de la 99.90 lei • Redingote stofa dama de la 149.90 lei   • Compleu dama 3 piese 199.90 lei
- One IT – Oferte speciale si cadouri pentru fiecare client intre orele 22:00  — 01:00.
- Sotto – Meniu salata+apa la 14 lei; Meniu Pizza+Cola 17 lei
- Rolala – Oferta: la fiecare clatita cumparata impreuna cu o bautura racoritoare, shake sau cafea beneficiezi de o reducere de 1 leu.
- Piata de Miere – Reducere  15% la toata gama de produse achizitionate in intervalul 22.00-01.00. Pret special Polen (autohton) de munte 200 g –pret raft 19.99  – 15,99 pret promotional doar la Noaptea Alba a Cumparaturilor. 50 g polen cadou – la achizitionarea a 2 borcane de miere la 950 g.
- Otter – Oferta:  acordarea de carduri de fidelitate tuturor celor care vor face cumparaturi in magazinul Otter intre orele 22.00-01.00. Aceste carduri le pot aduce posesorilor reduceri de pana la 10% la cumparaturi. Regulamentul este disponibil in magazine.
- Motivi – Oferte: pentru un produs cumparat beneficiati de 10% discount; pentru doua produse cumparate beneficiati de 20% discount; pentru trei produse cumparate beneficiati de  30 % discount.
- Guara – Reduceri de pana la 50%. Vom oferi clientelor diverse produse cadou.
- Falla Collection - reduceri de până la 50%.
- Veroni – Oferta promotionala de 20% la toata colectia toamna iarna si 50% la colectia anterioara. Promotie valabila in data de 15 octombrie incepand cu ora 18.00.
- Odin – Oferta promotionala de 20% la toata colectia toamna iarna si 50% la colectia anterioara. Promotie valabila in data de 15 octombrie incepand cu ora 18.00.
- Accessorize – Discount special de 30% la toate produsele AW11. Promotie valabila in data de 15 octombrie intre orele 20:00 – 01:00.
- Lacoste – Discount de 20% pentru orice articol achizitionat (mai puţin parfumerie).
- Gant – Discount de 20% pentru orice articol achizitionat (mai puţin parfumerie).
- Hervis – 20% la primul produs cumparat, 10% la restul de produse cumparate . Oferta este valabila in data de 15 octombrie, dupa ora 18:00, numai cu brosura Polus.
- F20 – Promotie discount 10% la toate produsele
- Pada Murre – Reduceri de pana la -60% la toate produsele, mai puţin la Colecţia de toamna/iarna 2011, Colectiei Su Misura si a pantofilor
- Pablone – Reduceri de pana la -60% la toate produsele.*  *cu exceptia Colectiei de toamna/iarna 2011, Colectiei Su Misura si a pantofilor.
- Dockyard – 20% reducere doar la colectia noua. Promotie valabila doar la achizitionarea a doua 2 articole de toamna/iarna.

La ceasul la care eu lustruiesc cu fundul banchete de mașină, puteți fi sigur că afară este oră de vârf, iar mașinile, încolonate ca un cor de bocitoare oftânde, se pârțâie la deal - prilej numai bun de a mai trage de limbă niște taximetrist clujean cu – probabil, mai mult ca sigur - hemoroizi.

Prin stație, dispecera trântește un apel disperat:

- 343, un client și-a uitat (aici n-am înțeles ce, că se auzeau la purici pe stație de zici că era furtună solară) la tine în mașină, sună-l la telefon (și zice numărul de telefon).
- No! decretez eu, deși nu înțelesesem foarte bine ce pierduse clientul.
- Mda! îmi confirmă taximetristul, mucalit.
- Pățăști! completez eu, ca să fie conversația conversație.
- Odată și-a uitat cineva un cercel la mine în mașină, zice dom’ șofer.
- Și? zic. I-ați dat înapoi căscatei cercelul? întreb.
- Era un băiat, zice șoferul.

Și jur că mi s-a părut că își face cruce cu limba.

Cu o factură.

Mie-mi place foarte mult să duc facturi la clienţi. Dar mai mult îmi place să şi primesc banii.

După aceea, cel mai mult îmi place să-i cheltui.

În fine.

Mergeam la client cu o factură.

Fluieram liniştit o arie celebră de pe KissTV şi păşeam, destul de Zen, prin centrul Clujului.

Trec prin piaţa Mihai Viteazu. Mă uit cum pavajul din jurul statuii marelui voievod cu toporişcă în mână arată ca o gură de bunică spartă de parodontoză.

În fine.

Observ cu plăcere că fântîna arteziană dintre posteriorul calului marelui voievod şi cinematograful Florin Piersic merge!

Eu mă bucur când văd că se fac chestii frumoase în Cluj-Napoca. Gen fântâni care merg.

În fine.

Trec pe lângă fântână şi casc uşurel gura de plăcere. Mie tot timpul mi-a plăcut apa, îmi dă aşa o senzaţie plăcută, pelagică, hidraulică de-a dreptul.

În fine.

Din senin se iscă o rafală puternică de vânt.

Jumate din piscina arteziană aterizează pe pantalonii mei. Mă smiorcăie iremediabil în jurul părţii denumite anatomic “şliţ”.

Calm ca un ardelean: îmi scot telefonul şi mi-l storc.

Mă uit: arăt de parcă am vărsat un PET de şuşu pe mine. Şi eu purtam pantaloni din ăia pe care se vede imediat umezeala.

Îmi continui plimbarea, evit cu eleganţă privirile insistente ale oamenilor.

Ajung la client.

Mă întreabă disperat ce s-a întâmplat. Îi explic.

Se uită la mine zâmbind neîncrezător.

În fine…

El – expat. Noul COO al firmei. Sau CEO. Whateva.

Îşi primeşte biroul în primire, se asigură că toaleta este numai pentru el şi comandă un spray de budă cu arome de lăcrămioare şi lămâiţe argentiniene, că nu-i plăcea cel de dinainte cu miresme de petunii (petuniile sunt pentru middle management, asta se ştie).

Revine în birou, trimite vreo două mailuri; apoi îi cheamă pe toţi manajerii de proiecte într-o şedinţă fulger să le arate tuturor cine e şeful. Trasează nişte sarcini clare în timp ce-şi soarbe alene ceaiul lui tibetan din cana lui personalizată cu text motivaţional.

Gata şedinţa, merge înapoi în biroul lui unde mai butonează şi clicuieşte una-alta.

Apoi se face ora unu; şi iese omul la prânz.

După prânz, revine în firmă.

Se aşează la calculator.

Şi BELEŞTE OCHII cât două farfurii!!!

Cineva trimisese, în pauza de masă, din inbox-ul lui, un mail tuturor angajaţilor: “Dragi colegi, de azi se dubleaza salariile!”

Semnat: noul COO al firmei. Sau CEO (whateva).

De atunci, noul COO/CEO  nu mai pleacă niciodată în pauza de masă fără să-şi blocheze calculatorul. Nu de alta, dar e greu de înfruntat privirile a 50 de oameni când le spui că a fost o farsă, salariile nu se dublează.

PS: La aceeaşi firmă, o tânără proaspăt angajată care la fel a plecat fără să-şi blocheze calculatorul s-a trezit că trimisese un mail tuturor colegilor cu textul “azi port chiloti roz si abia astept sa va cunosc mai bine!”

PPS: Bine-nţeles, cele mai tari faze apar când oamenii programează mailurile să se trimită mai târziu, atunci când nevinovatul nefericit se află la calculator.

Gata, ce mai, m-ai emasculat, cerbul care alerga vesel pe pajişti dupa ciute este acum un exponat fără coarne, cu chelie şi niţică burtică, de la grădina zooologică – una care nu respectă normele europene, deci vai steaua mea în ce cuşcă din Floreşti m-ai încuiat şi ai aruncat cheia la urşi.

Înainte atrăgeam priviri la bordul celei mai superbe Dacii vişinii din Ardeal, în spatele bordului CN şi cu căţăluş care dă din cap şi semnul începătorului la lunetă. Şoferii de BMW şi Lexus se fereau ceremonios din calea mea, că nu te pui cu nebunu’, dacă-i cedează frânele şi îşi înfige în Q7 maşina aia care costă cât un cauciuc de iarnă? Acum mă enervez zilnic, că la volan de Opel Corsa cu parasolare roz cu Tweety şi semn de “Bebe la volan” nu te respectă nimeni, până şi unu’ cu Oltcit mi-o zis odată de mămica.

Bere? Ce-i aia? Zi-mi tu ce-i aia! Deci nu mă refer la cea una bucată bere pe care am voie să o cumpăr din hipermarşeu când merem să-i luăm ăstuia micu pempărşi şi pe care o împart frăţeşte cu tine acasă, că-ţi stimulează lactaţia, de-mi mai rămân şi mie abia două sorbituri. Nuuu, zic de berea aia de la terasă, de la un meci cu prekinii (tu rămâi acasă cu bebelu, normal!) când urlu HAI DINAMOOOOOOOOO şi vin acasă rupt de cătrănit că ne-or furat arbitrii şi futu-i de Mitică Dragomir! Că doară ştii că nici pe departe să mai am voie la aşa ceva!

Pescuitul e acum un vis frumos. Io tot sper să pot fugi în Deltă anul ăsta, dar parcă văd că iar inventezi tu nişte dureri suspecte de cap şi trebuie să îi sun pe ăştia să se ducă fără mine, că “familia are nevoie de mine mai mult! Mereţi voi, io nu mai pot vorbi acum că tre’ să-i pasirez lu’ ăsta micu morcoveii!”

Şi ştii ce mă doare cel mai-cel mai tare? Să-ţi zic? Am ajuns o pseudo-mamă, tu, schimb pempărşi la greu şi îndes iaurturi şi piersici în gura lu’ Gropărelu’ şi nici măcar la gajici nu mă mai uit pe stradă, tu, dacă-ţi poţi imagina aşa ceva, tu, io, care din asta mă hrăneam şi-mi luam nutrientele, tu! Tu, deci deloc nu mă mai uit! Nici chiar dacă au mare nevoie de ajutor, uite, nu le bag în seamă şi-mi văd de treaba mea, n-au decât să se descurce. Ce, nu mă crezi? Ia uite, am dovada, filmată de foaia transilvan-ardeleană, minutul 1:36…

Da, e pe bune da, io-s ăla.

- anul-nu-mai-ştiu-cât, berea Ursus se reinventează, designul etichetei ia premiul anului la Revista Capital, pe vremea aceea tăticul publicaţiilor economice (la ora actuală îmi pun mai degrabă banii pe Revista Biz, dar asta e altă poveste)
- urmează o poveste ca-n poveşti: toată ţara bea Ursus, clujenii sunt înnebuniţi după Ursus, românii şi turiştii străini sunt înnebuniţi după Ursus, Ursus roşu sparge piaţa, Ursus verde devine berea preferată pe segmentul mijlociu, România devine ţara South African Breweries (SAB). Adi, prietenul meu din Ingolstadt, îmi spunea prin ’98 că merge la supermarket în Bavaria şi e plin de bere Ursus (!!!), îi recunoaşte care-s români în magazine după faptul că îşi îngrămădesc berea cu ursul pe etichetă în cărucioare de parcă mâine erupe Fukushima sau vine iarna nucleară. Deh, nostalgii de român sas plecat.
- Ursus începe să facă primele gafe: reclame traduse, nu create în România, campanii netargetate pe profilul consumatorului român, branding neconvingător. Ursus devine un brand arogant: nu sponsorizează balurile bobocilor, evenimentele urbane, concertele, zilele oraşului, ziua porţilor deschise. Prin Cluj se aud vorbe că ăştia de la Ursus sunt căcănari şi zgârciţi, iar competitorii nu stau mult pe gânduri şi îşi împrăştie umbrelele peste tot în urbe. Vânzările scad, Ursus încearcă să devină  eficienţi cu costurile punând E-uri cu aromă de bere în berea verde, schimbă metoda de fermentare, o accelerează, iar după 3-4 beri burţile cosumatorilor încep să protesteze. Ursus pierde litoralul, pierde Clujul, devine şi mai greu accesibil, în Haşdeu, la căminele studenţeşti, numeri pe degetele de la o mână umbreluţele proprii, deşi fabrica e la un scuipat distanţă de zeci de mii de studenţi veşnic însetaţi.
- după ani de agonie, în care vânzările au scăzut pentru că au schimbat reţeta pentru că lumea nu le mai cumpăra berea pentru că au făcut marketing cu picioarele, Ursus anunţă eliminarea cuvântului Cluj de pe etichetă, provocând o foarte îndreptăţită furie publică la care compania nu se oboseşte să răspundă. Colac peste pupăză, la câteva luni distanţă, Ursus anunţă închiderea fabricii de la Cluj. Lumea ia foc, se jură boicoturi pe toate forumurile, ziarele şi blogurile. Reacţiile emoţionale întrec în vehemenţă comentariile la adresa coaliţiei de guvernământ.
- Ce face conducerea Ursus? Tace cu talent. Probabil speră că scandalul se va stinge de la sine, ca orice scandal – vezi scandalul cu discriminarea de la clubul Heaven, din Timişoara, la nici o lună distanţă lumea nu mai ştie nimic de ei. La un oarecare interval de timp (câteva zile, din câte ştiu), se anunţă construcţia Berăriei Ursus, care va lua locul fabricii existente şi va fi, ni se promite, “ceva unic pentru SAB”, ceva care va rupe gura târgului. Pe valul de antipatie deja creat, e o încercare timidă de a mai salva ceva dintr-un brand ferfeniţă ca bikinii miresei fată mare în noaptea nunţii. Se recurge, cu zgârcenie, la campanii pe bloguri şi presă cu bugete jenante, se împrăştie protocoale ieftine; ziariştii râd la conferinţe de presă că stickurile de memorie primite de la Usus nu au mers niciodată. Ursus n-aude, n-a vede, nu evaluează eficienţa, nu monitorizează indicatorii de performanţă ale bugetelor de publicitate tot mai intrate la apă, aruncă cu ieftinăciuni pe piaţă doar ca să mai bifeze un eveniment şi aşteaptă Revelionul, doar-doar sfârşitul de an mai salvează ceva din cifrele dezastruoase ale unui an nemilos, de criză.

Ce face concurenţa, în vremea asta? Beck’s aduce trenul distracţiei la Cluj – genială treabă, deja se instala în fieful Ursus ca berea distracţiei (fabrica Ursus nici măcar nu apucase să se răcească). Bergenbier investeşte în aproape toate blogurile care contează în campania lor cu Ziua Bărbatului (jos pălăria!), şi acum lansează sortiment nefiltrat. Adică exact segmentul pe care ursus încearcă să se lanseze cu berăria Fabrica de Bere.

Ce face Ursus, în vremea asta? Rulează campanii la TV şi pe print. Şi-l cheamă pe Cristi Minculescu să devină imaginea evenimentelor Ursus de vara asta, alături de Puya. Cristi Minculescu care, aşa cum zicea un alt blogger (oare cine zicea? că nu mai ştiu), a suferit un trasplant de ficat pe banii statului român. Transplant de ficat care, zic gurile rele, nu ar mai fi fost necesar dacă lead vocal-ul de la Iris ar fi băut numai socată. Şi acum face reclamă la beutură.

Drăguţ.

Ce mi-aş fi dorit eu să aud de la Ursus, şi ei nu au spus nici în ziua de azi? Dar Groparu le ştie şi vi le spune, fincă-i deştept?
Aş fi vrut să aud că trăim într-o societate care încet-încet se dezvoltă pe modelul celei occidentale, în care nu producţia de bunuri are rol primordial, ci serviciile. Că într-o asemenea societate este imposibil să menţii o fabrică care produce ceva cu o valoare adăugată relativ mică, pe un segment de piaţă foarte competitiv (marcat de foarte multe falimente şi retrageri de mărci în ultimii 8 ani) şi foarte sensibil la preţ. Că nu SAB închide fabrica, ci timpurile în care trăim. Că şi SAB a avut partea sa de vină pentru că s-a zgârcit la tărâţe, este indubitabil; dar, mai devreme sau mai târziu, tot aici se ajungea, la fel cum toate mărcile de bere care se produc în pieţe relativ medii ca dimensiune se vor reinventa sau reloca sau vor micşora producţia. Iar dacă nu ai bani şi fler pentru prima, a doua şi a treisa devin singurele opţiuni.

Asta mi-aş fi dorit să aud de la Ursus.

Mă simt ciudat să scriu cele de mai sus despre o companie cu care am fost de mai multe ori în tatonări (nefinalizate) pentru a-şi face reclamă la mine pe blog, precum şi pe blogul altor clujeni mai bloggeri de frunte. Nu am scris ce am scris mai sus ca să mă răzbun pe ei pentru că nu am ajuns vreodată la vreo înţelegere (oricum, o tonă de branduri nu dau doi bani pe bloggeri, deci nimic nou sub soare), ci pentru că mă frustrează de nu mai pot faptul că am rămas fără un simbol al oraşului. Voi continua să cred că poate nu ar fi fost totul pierdut dacă ar fi pus mai multă pasiune în ceea ce berăresc. Am încercat să boicotez marca, dar nu am prea reuşit (tot o prefer unui Albacher sau Burger la PET). Iar acum ajungem la momentul deschiderii berăriei Ursus, denumite oarecum nefiresc Fabrica de Bere Ursus (care fabrică? Aia de la Buzău?).

Deci: spre deosebire de fabrică, se pare că SAB Miller a gândit cu mai multe emisfere cerebeloase când au pus în practică berăria Fabrica de Bere Ursus. Deci Fabrica de Bere Ursus este da shit.

M-am dus la inaugurare pe 7 iulie cu sentimente contradictorii: e rău faptul că au închis fabrica, însă e bine că fac ceva unic pe ţară aici la noi în Cluj. E rău faptul că nu se promovează pe bloguri, e foarte fain însă că au invitat nu mai puţin de vreo 30 de bloggeri la eveniment, să bea şi să halească moca – ceea ce presupune nişte costuri, totuşi, că burta de blogger e ca gura nievestei, nu se mai închide veci.

Aşadar: deschidere cu ştaif. Oameni subţiri. Haleală excelentă, rafinată, gustoasă, lumea nu se înghesuie să bage în straiţă să ducă şi-acas’. Un Cosmin Tudoran care străluceşte. Aminda care cântă atâta de fain că ai sta chiar şi fără beutură s-o asculţi, şi ăsta e lucru rar; Compact C, moşulicii care se ţin încă bine.

Prieteni o grămadă, cunoscuţi, hostesse frumoase foc, oameni politicoşi, obraze subţiri. Organizare foarte faină.

Berea, că de fapt despre asta vorbim noi: excelentă. Nu ştiu la ce preţ se vinde halba la Fabrica de Bere acum, dar pot să vă spun că bere nefiltrată aşa bună numai la restaurantul Viena se mai găseşte, da’ aia-i adusă din Austria, şi costă – exact! – ca-n Austria. A fost şi foarte moca, şi la discreţie. Nu ştiu dacă vă place berea nefiltrată, eu m-am îndrăgostit de ea de la prima degustare şi de atunci o vânez de fiecare dată când evadez în vreo crâjmotecă şi-mi permite bugetul. La dechidere am băut bere nefiltrată şi bere arămie, să vă spun cum sunt: nectar, bă, nectar. Alţii s-au dedulcit la berea neagră, alţii la al patrulea sortiment la care nu am mai reuşit să ajung, că mă ţineau legat cu cătuşe nefiltrata şi mulatra aia arămie. Dar nu am auzit pe nimeni care să zică că berea de la Fabrica de Bere e najpa, dimpotrivă.

După cum văd eu lucrurile la ora actuală, tot ce trebuie să facă Ursus ca să păstreze berăria funcţională şi profitabilă este:
- să păstreze reţeta berii neschimbată (se aude acolo la Bucureşti şi Buzău, SAB Miller???)
- să îşi şcolească chelnerii să nu se blazeze, pentru că la inaugurare au făcut treabă faină.
- să creeze un perete de arbuşti la linia de contact cu calea Mănăştur, să mai reducă din bruiajul străzii, să nu fii nevoit să zbieri la colegul de bere din cauza zgomotului făcut de trafic.
- să facă evenimente. Dese. Faine.
- să comunice cu comunitatea. Constant. Să se implice, futui. Să dea înapoi cât mai mult şi să facă cumva să se afle treburile astea.
- să aducă studenţii.
- să nu facă 12 lei halba, că nici dracu nu mai vine la ei.
- să nu se gândească să recupereze investiţia pe termen scurt, ar fi o enormă greşeală. Capitalismul românesc e plin de poveşti de succes care au dat chix din aceleaşi motive (vrem să ne recuperăm investiţia până ieri, dacă se poate)
- să repare imediat dacă ceva se buleşte. Berăria arată prea cool ca să se zgârcească să schimbe un robinet, ar fi păcat.

Dacă reuşesc să facă toate astea, vom avea un viitor comun. Eu aşa presimt. Chiar dacă va mai dura nişte ani până când îi voi ierta că ne-au închis fabrica.

Poze cu locaţia (clujeni şi viitori oaspeţi ai Clujului, uitaţi-vă la ele! Amenajările sunt de excepţie) găsiţi la Gaben şi la Robintel.

Update: Crivăţ păţăşte!

(paranteză: ăia care declară că îşi doresc şi mântuirea şi poartă haine negre deja le au pe toate astea)

Revenim.

Un asemenea nene a reuşit să-şi tragă o mega-super-ueber casă undeva pe lângă Cluuuj, vorba aia: la 3,2 km de centru. Deci casă mai mult uriaşă decât mare, luminoasă şi cu termopane-termopane, cu tot ce-şi putea dori Elvis, Obama sau Ţânţăreanu: pomi fructiferi rari şi ierburi de soi în grădină, gresie scumpă şi faianţă adusă din Italia, doi lei de ciment la poartă, uşă cu telecomandă la garaj, lemn masiv în bucătăria pe care tronează fluturaşe de la toate pizzeriile din oraş, uşă de sticlă la baie, oglinzi cât peretele, ce mai! Tot ce i-o putut lui naşte mintea că poate ar da bine să aibă, fără să se uite la bani (io sunt un pic invidios pe omul ăsta, sincer să fiu). Ceva de genul acestei case din Certeze, Satu Mare:

Românul, dacă nu dă cu flit semenilor săi, nu este din cale-afară de vesel; aşa că şi-a chemat tot purcoiul de neamuri, rude şi familie să sărbătorească alături de el inaugurarea casei, să se bucure cu el, sau mai degrabă să se bucure el de invidia din ochii lor!

Şi o venit la el acasă purcoi de neamuri, rude şi familie, şi or ascultat toată povestea casei: aici am un cireş japonez, dincoace o floare iraniană; în casă am mahon adus din nişte insule, şi scaunele sunt din bambus de Bali! Şi dincoace camera copilului e amenajată cu turcoaz de lagună cipriotă, uite, vă place turcoazul de lagună cipriotă?

La final, omul nostru îşi termină vizita pe terasa casei. Terasa era cât jumate Africa; deci mega terasă, cu mega privelişte.

Rudele se sfătuiesc între ele. Discută, se uită chiorâş.

- No! zice omul nostru, radiind bucurie ca Fukushima plutoniu. Vă place casa mea?
- Nu ne place ca nu ai inchis balconul ăsta mare! ziseră neamurile, toate într-un glas.

Fază pe bune.