Amintiri dureroase din mini-concediu

Eram în plin județul Sibiu, la Cârța, comuna care este atâta de frumoasă pe cât de deranjant este numele-i, pentru că trebuie să existe un echilibru în univers și-n viață (de exemplu, de-aia Antonio Banderas s-o îngrășat). Vizitam biserica cisterciană din localitate (alta nu cred că mai găsiți pe planetă, că era prea greu de pronunțat numele și or renunțat oamenii la cultul ăsta) și ne tot minunam:
  • Cât or putut munci oamenii ăia din vechime să edifice asemenea edificiu?
  • Cât au fost ei în perioada medievală de meseriași încât să rămână pietrele în picioare chiar și după invazia tătară?
Și, mai ales,
  • Cum de au înmomântat ei, în secolul XII, soldați nemți morți în primul război mondial, și apoi au mai și plantat panseluțe peste morminte (preocupări firești, de gropar)?
continue reading →