bloggeri

Intalnire cu Ambasada SUA

Astă vară, când trotuarele se topeau de căldură (unde ești tu, Videne…), am dat curs unei invitații din partea a două domnișoare foarte simpatice de la Ambasada SUA, aflate în turneu în Cluj, să ne vedem și ”să ne cunoaștem mai bine”, cum s-ar zice.


Special pentru ocazie, mi-am luat pe mine lenjeria cu stars and stripes

Când te invită Ambasada SUA la o ciorbă, te duci!

Și m-am dus. (more…)

5 lovituri, dă-i și tu!

Mama, ce se-ntâmplă azi cu mine

SMS Cluj, decembrie 2010. La chef, ajung la masă cu Arhi, bârfim una-alta. Iau o bere, apoi mă ridic să întâmpin pe nu mai ştiu cine. Rămân în picioare, consum mai multe beri pe care le plătesc la bar. Într-un târziu, plec fără să ma revin la masă. A doua zi îmi dau seama că nu am plătit berea consumată la masă, mă crizez, dau pe Twitter, Arhi  zice să mă liniştesc, a fost plăcerea lui.

Booon.

În primăvară mergem la Cabana Moţilor. Gaben venea val-vârtej să bea şi el o noapte cu noi. Îl sun: ia-mi nişte duracelluri pentru baby-phone, alfel mă leagă nievasta de pat să fie sigură că are cine să audă dacă plânge Gropărelul! Gaben aduce bateriile, io le iau, uit să i le mai plătesc.

Tot în primăvară, plec în Amsterdam cu Revista Biz. Eu, proaspăt lăsat de fumat, dar încă în faza de negare, îmi zic: bă, vin bloagheri de seamă; dacă te păleşte pofta să bagi o ţigare, nu dă bine la google rank să cerşeşti de la Şuţu, de la Kapra sau de la Crivăţ şi Visurât ţigări ca ultimul boschetar blogger fomist ce eşti!!! (more…)

14 lovituri, dă-i și tu!

Poveste cu polar portocaliu, de la Carrefour

– Tu muiere! Mi-l iei? o întreb. Că nu vreau să-mi cheltui banii mei de bere pe ţoale, fă-mi-l tu cadou!
– Ţâ-l iau! zâce muierea. Că e eftin.

29 lei. Cumpărat, dragoste la prima vedere, îmi venea să dorm cu el, îmi vine ca turnat.

Trimite Primăria Cluj invitaţie la presari şi bloagheri: haidaţ să ne întrunim, să ne cunoaştem! Haidam, zic eu.

În ziua cu pricina, adică marţi, mă scol dimineaţa, rupt de somn, capul greu, idei puţine. Dau cu nişte H2O pe urechi, mă fac că mă spăl pe dinţi şi-mi iau – of cors – polarul potrocaliu. Înainte de asta îmi trag pe fizic tricoul negru, operaţiune care se lasă cu o dâră de deodorant pe el. Nu-i bai, îmi zic, că e sub polar, nu se vede. Nu mă mai bărbieresc, zic, că m-am însurat, nu mai trebe să arăt a om. Îmi iau pe mine blugii stropiţi cu noroaiele Floreştiului. Am timp să mă fac cu cremă pe bocanci? Nu am, zic.

Purced la lucru. Pe la amiazi mă loveşte: băăă! Azi tre’ să merg la Primărie, la recepţie. No, zic, asta e. Las’ că nu am fost chemat acolo pentru cât de frumos sunt, ci pentru că am creier cu minte!

Mă înţeleg cu Hădean şi cu TVDeCeii să ne vedem acolo, să facem tabăra noastră (în care l-am racolat şi pe Psaico). Ajung cu o foarte mică întârziere, cazez paltonul la garderobă şi intru senin în City Plaza, în sala de protocol.

Şi-mi pică faţa.

Primarul drept, de doi metri, în costum de smoală, fercheş ca un ginere, papion la gât, frateeee! În sală toţi îmbrăcaţi la şapte ace, costume negre, parcă ieşiseră din sicrie toţi, aşa erau de arătoşi. Io – în polarul portocaliu, străluceam ca licuriciu’. Blugi stropiţi. Bocanci nefăcuţi. Tricou cu dâră (nu se vedea).

Îmi iau un pahar de şampanie, dau noroc cu primarele, îi zic “îmi cer scuze pentru ţinută, vin de la muncă!”, mă duc glonţ la Hădeni, vin şi TVDeCeii şi îi cooptez pe toţi să ne retragem în cel mai întunecat colţ din încăpere, unde continuu să mă simt ca un gunoier. Se fac bancuri la masă – “măcar dacă veneai cu vesta reflectorizantă de la ROSAL, hăhă!”, io înghit în sec. Stăm o vreme, halim un fursec. Îmi iau sushi cu carne de peşte portocaliu, suc portocaliu. Na, să fie pân’ la capăt.

După nici o oră, plecăm.

Şi amu mi-i ciudă că nu i-am zis primarelui vo două. Prima ar fi fost despre ţiganii de pe str. Coastei, ăia din postarea de luni. A doua ar fi fost “ştiţi, io am votat cu PDL şi asta e singura haină portocalie pe care o am!”, şi m-aş fi scos elegant.

Da’ mai bine că mi-am ţinut gura. Că acasă am descoperit încă una: pe un umăr aveam un epolet mic şi alb de lapte regurgitat, de când l-am ţinut pe Gropărel să râgâie.

41 lovituri, dă-i și tu!