biserica

La spovedanie

– Ce nume ai, robul lui Dumnezeu?
– Berilă, părinte. Berilă.
– Spune, robul lui Dumnezeu, ai vreun păcat care te apasă?
– Apăi… nu, io zâc că nu.
– Fumat-ai?
– Nu…
– Bețivi-te-ai…?
– Nu…
– Preacurvit-ai?
– Nu, Doamne ferește…
– Înjurat-ai?
– Nu…
– Mâncat-ai pân-ai pleznit?
– Nu…
– Iubit-ai banul?
– Nu…
– Mânios, fost-ai?
– Nu, părinte…
– Nici pe muiere, nici pe prunci?
– Nici, părinte.
– Nici măcar în trafic?
– Nici măcar, părinte.
– Marș de aici, prostule, trăiești degeaba…

4 lovituri, dă-i și tu!

O viziune care mă va bântui o vreme

Recunosc cu mâna pe organul ăla cu două atrii și două ventricule că tura asta am înțepenit de-a dreptul; și nu am mai putut scoate telefonul să trag o poză.

De ce am înțepenit? Păi, ce am văzut la socri a întrecut orice imaginație.

Așadar: imaginați-vă o domnișorică așa cum trebe – ‘naltă, frumușică și tinerică, aranjată și flamboaiantă de numa’ și îmbrăcată frumos, că, cine știe, poate te și măriți la Sfânta Beserică!

Cu scurtă de blană strânsă-n mijloc, să i se vadă talia: bravo-10.

Fustiță până mai jos de genunchi, dar extrem de strânsă pe trup, să se vadă linia anatomică.

Bucle aranjate, sclipici în păr, farduri și fonduri de ten de puteai machia 14 clovni și pe Mihai Gâdea un trimestru întreg.

Apoi urmează la pièce de résistance:
– tocuri tip stilou, lungi cât fibula unei berze, dar pline de pământ și noroi umed, că nu toată curtea bisericii e pavată;
cărare făcută în păr în formă de cruce.

Deci părul era partiționat în așa fel încât două cărări să se întâlnească și să formeze o cruce.

Fiecare fir era adânc studiat și aranjat la micron, iar întreaga frizură forma un soi de sculptură de păr așa cum nu am mai văzut să fie nici la Carnavalul de la Rio, ceva de speriat, dac-o vedea Radu Mazăre o băga direct într-un car alegoric.

Atât.

5 lovituri, dă-i și tu!

Sex în biserică în noaptea de Înviere!

Și ajungem noi la Sibiu de Paște: capitală culturală europeană, sfântă născătoare de președinți de Facebook și de bloggeri de succes.

Eu de mult visam să ajung în Sibiu de Paște, pentru că de acolo poți pleca foarte ușor în satul Poenița, un cătun aflat la 50 de km, care mai are numai 15 locuitori (toți trecuți de 400 de ani), dar și nici măcar o pagină de Facebook. În satul ăsta io, odată, de Înviere, am pupat din greșeală candelabrul din biserică, într-un sfânt exces de evlavie.

candelabru biserica
A fost fost fără limbă, jur. După pusic, candelabrul mi-a făcut cu ochiul

Și, în sfânta noaptea de Înviere, ajung eu acolo pe la ora 23, ca să stau în picioare 3 ore ca să iau lumină (fiță de-a lu’ nievasta, deci n-am crâcnit). Și am asistat răbdător la slujbă și am așteptat să sosească și nașu’ Greuceanu, și el numa’ nu mai venea, că știa porcu’ că serviciul divin durează 17 ore și o venit numa’ pe la sfârșit, plin de evlavie ca o mironisiță, că doară nu-i prost să stea așa de mult în două picioare, ca un biped.

No.

Și intră nașu’ în biserică pe la ora 2, când deja mi se lungise gâtul de cât mă uitasem după el. Și pășește el în biserică de parcă era arhidiacon din ăla cu telefon roșu către Dumnezeu, cu atâta aroganță o pășit!

Și io am vrut să-i dau o lecție de umilință și să-i trag un bobârnac peste ureche, cum primesc la școală elevii tocilari; și dau să mă apropii de el și, când să-l execut, observ pe sacoul lui de Paște o mămăruță proaspăt trezită de temperatura mai blândă din biserică. Așa că mă opresc să o observ, pentru că mă pasionează canalul Animal Planet și pentru că orice este mai interesant decât slujba de Înviere, Doamne, iartă-mă!

Și mămăruța începe să exploreze, veselă, spatele lu’ nașu’.

Și observ că începe să urce către urechea lu’ nașu’, deci clar că Greuceanu urmează să zbiere ca o fetiță în plină slujbă când simte goanga în cap, și eu voi avea motiv să-l bobârnicesc în ureche, întru asentimentul preacinstiților enoriași!

Și mămăruța urcă, dar se oprește; și eu încep să-i comand mental să se bage în urechea lu’ nașu’, să se stabilească acolo și să-i facă caca în trompa lui Eustachio, ca să mă distrez.

Și mămăruța mă ascultă, și urcă iară în sus.

Și mai are un pic, și iar se oprește să cujete.

Io o îndemn iară, cu mintea mea mentalistă, să urce, altfel o strivesc de sacou. Mămăruțocidere.

Și mămăruța o ia ușor în dreapta; și apoi urcă iar.

Hai, fată, îi zic.

Fata aproape că ajunge pe guler, de unde mai are un centimetru până la pavilionul urechii externe. Haha, ce-o să mai râd!

Și atunci s-o săvârșit blasfemia și apostazia.

De nicăieri, trezit din toropeală de căldura din biserică și de feromonii de buburuză, un mămăruț mascul aterizează și el, de nicăieri, fix pe sacoul lu’ nașu’. Prima mămăruță, Coccinella septempunctata din aia ștoarfă, după cum urmează să vedeți, era în elitrele tradiționale de Paște, Hristos a înviat din morți: roșii cu puncte negre. Mămăruțul al doilea era, pesemne, din Africa (student la Stoma’, sau ceva, mă gândesc eu): era tăt-tăt negru-negru, dar și cu puncte galbene.

Și se suie africanul direct pe mămăruța noastră românească, și începe să-i tragă poziții din alea sexuale fără preludiu, fără șampanie și fără alte prostii, că aproape că le auzeam cum gem de plăcere în timpul sfintei liturghii! Practic, făceau un interracial pe sacoul de Paște a lu’ nașu’, ca-n cearșafurile de la Paris Hilton, și se tăvăleau ca ne-bu-ne-le. Și eu mă uitam siderat și învățam chestii noi despre sex! Incredibil, incredibil.

Treaba asta o durat cât o durat, poate câteva minute; apoi negrul din Africa cu pete galbene și-a isprăvit preacurvia, și-o șters penisul de sacoul lu’ nașu’ și și-o luat tălpășița să se laude la prieteni cu noua lui aventură; iar mămăruța românească, biata de ea, s-a luat și ea și s-o dus; probabil la terapie de cuplu, că suferea că nu s-o cununat vaca lui Dumnezeu cu vacul negru, dar și cu galben.

La plecare, una din cele două buburuze o buzuit pe lângă urechea nașului, care nașul s-o frecat numaidecât pe laterale; și, auzindu-mă cum chicoteam în spate, s-o întors și m-o văzut! Și o dat să vină către mine, să ne salutăm.

L-am oprit cu un gest scurt și ferm:
– Du-te-n penisul meu, bă Greucene, nici în sfânta noapte de Înviere nu te oprești din erezii, bă, las-o-n franzelă, tu chiar nu mai ai nici o șansă.

13 lovituri, dă-i și tu!