Amsterdam

Un blogger intra intr-un magazin din Amsterdam si…

Și, cum eram eu plecat cu treabă prin Schengen, îmi dau seama că i-am luat cadouri soacrei, mamei, soției, dar nu și copilului meu! Păi ce facem? Așa că dau buzna gâfâind în primul magazin, cu tensiunea 19 cu 10, și o prind pe tanti vânzătoare de mână destul de agresiv, The Romanians are coming:
– Săru’mâna! Jucării aveți?

Doamna s-a oprit din ce făcea și m-a scrutat:
– Ce fel de jucăriii?
– Păi, zic, pentru un băiețel!
– Da? Ce fel de băiețel?
– Păi, zic, băiețel de 4 ani! Mașinuțe, camioane, super-eroi…

Doamna m-a oprit cu un gest tandru, dar ferm:
– Nu avem jucării din alea.

6 lovituri, dă-i și tu!

S-a stricat treaba si cu Olanda asta

– Bună dimineața, sunt mister Groparu de la camera 1228.
– Bună dimineața, mister Groparu.
– Errr… știți, nu găsesc săpunu’! M-am uitat peste tot, în baie, pe hol, pe coridor… îl caut de 15 minute ca nebunu’ înfășurat numai în prosop, am ieșit și pe balcon și numa’ nu e!
– Hmmm… mister Groparu, chiar în cabina de duș aveți un dispenser… și acolo găsiți săpun lichid! Și de cap, și de păr.
– Înțeleg. Mulțumesc…

Bag picioarele, nievastă, dacă nu pot fura săpunurile de la hotel, să știi că nu prea am ce-ți aduce din Olanda. N-am apucat să fur decât o banană la micul dejun pentru voi, sper să v-ajungă, ce tăt atâtea pretenții.

8 lovituri, dă-i și tu!

La noi, in Olanda…

M-o trimis cooperativa sa invat prin tari straine, legat fortat. Asa că luăm o mică pauză saptamana asta, dar nu plecati prea departe, ca avem niste guest posturi mandre.

Incerc sa-mi fac curaj sa fac una nefacuta cand vin: s-o iau pe nevastă-mea deoparte după ce-l adormim pe Gropărelu’, s-o pup și o să-i șoptesc languros: hai să-ți arăt ce am învățat în Amsterdam!

16 lovituri, dă-i și tu!

Amsterdam – cu finalizare

——————————————————————————
Aşaaaa. În sâmbăta aia, Hădenescul şi cu bloggerii din Cluuuj rezolvau o friptură pentru toată Africa, lungă de peste 100 m; iar TVDeCeii spărgeau geamurile cu al lor Movie Party.

Înainte să-mi pornesc gura să scrie, mulţumesc încă o dată întregii găşti de oameni smarţi – Chinezu mereu surprinzător, Victor Kapra cu firea lui enervant de calmă şi foarte plăcută, Petreanu cel care mă inervează că este mega inteligent, Negrea Alexandru cel blogger, Stanca cel influensăr, Cristi Manafu care nu va face niciodată reclame la maşini de tuns, Crivăţ cel ebucătăresc, Visurat cu turaţia sa, Şuţu din spatele obiectivului fotografic. Apoi,  The Group, Ursus, Grafica si tipar, Danone, KLM si Recolamp – nişte oameni şi gajici foarte faini, pe care-i salut. Evenimentul – să nu uităm – a fost patronat de Revista Biz.
——————————————————————————

Deci am scăpat cu bine de conspiraţia iudeo-masonică din avion şi am ajuns în Bucureşti, unde prietenul Mişu mă aştepta să mă ducă la chefuială şi întâlnit oamenii, că a doua zi urma să zburăm. Şi Mişului îi mulţumesc şi cu această ocazie!

Şi, înainte de a zbura, am tras poza care este, adică cea de aici. Observaţi vă rog frumos că eram îmbrăcat regulamentar în întregime în maro; ba chiar şi chiloţii de pe mine îi aveam maro! Din fabricaţie! Şi când le-am spus asta pozarilor şi am ţinut musai să le arăt, toţi au spus că, sincer, Gropare, lasă, nu e nevoie, te credem pe cuvânt, jur!

Iaca blogosfera la ora actuală: ei de-o parte, eu de cealaltă. Plin de maro.

Mai ţin să menţionez şi că pozarii de la Foto Union l-ar face şi pe Woody Allen să pară frumos. Pentru că până şi eu arăt altfel în poza aia, nu ca un animal scăpat de la Zoo (vai, ce modest eşti, Gropare – mersi, mersi). Plus că nu orice blogger a auzit din guriţa Palatului Şuţu “make love to the camera, bă!” – deci sunt de un maroniu mai special, aşa.

Şi dimineaţa am purces către Amsterdam cu KLM (înainte de asta am stat în lounge la Otopeni, şi le-am băut o bere la 5 dimineaţa!) şi odată ajunşi acolo, în mândrul Fashion Hotel, am intrat direct în conferinţă, unde fiecare a vorbit despre sine şi experienţa sa. Concluzii foarte sumare:

perioada în care bloggerii sunt atraşi în competiţii unii cu alţii şi se merge pe ideea “votează-l pe bloggerul x să fie mai jmecher decât bloggerul y la final de campanie” îşi dă obştescul sfârşit în viitorul apropiat; pe blog nu se fac vânzări, ci ajuţi echipa de vânzări să facă vânzări; în momentul în care bloggerul se vinde pe sine afiliindu-se pe bani oricărei cauze/firme, fără a lua în seamă faptul că produsul promovat nu se potriveşte cu spiritul cititorilor săi, îşi subminează propria-i credibilitate şi va dispărea din peisaj; nu te băga în campanii despre care auzi la ora 12 că trebuie publicat advertorialul la ora 13 în aceeaşi zi; uneori este bine să mergi tu la companii, nu să stai şi să aştepţi să primeşti mailul cu cererea de ofertă;

S-au dat exemple de campanii reuşite şi de campanii mai puţin reuşite sau chiar eşuate.

Şi ca să punctez decisiv: la aeroport toată lumea mă întreba “băăă, ce dracu’ ai în valiza aia, plm, că stăm numai două zile, ţi-ai luat cu tine şuba lu’ bunicu’ şi izemenele din lână de dinozaur? Şi blana de oaie?” Şi io le ziceam “tăceţi băăă, miticilor, băăăă, io-mi schimb chiloţii maro o dată la trei ore, băăă, nu ca voi, băăă!”Dar când făceam bagajul de final ca să plecăm către aeroportul din Amsterdam, pe când aranjam mai bine hainele în troller, am găsit HANORACUL DE IARNĂ A LU’ NIEVASTA, ĂLA GROS-GROS-GROS pe care nu ştiam că îl am cu mine, că-l luasem din greşeală, că erau tricourile mele pe el şi le-am împachetat la grămadă, la plecare, şi ea-l căuta bezmetică prin casă şi nu-l găsea! Asta după ce cu o zi mai înainte toate fetele se chirăiseră că ce frig le este, că ce-i cu astea 11 grade la final de mai, şi ce ţară-i asta cu aşa vânt, e cumva una în care e legalizat consumul de stupefiante?

Şi amu, că tot am adus vorba, ştiu că la toţi vă iese în buză să mă întrebaţi: şi? ce ai băgat, iarbă, haş, dildău, ciulama de ciuperci? Păi hai să vă zic eu ce am băgat: la final, am băgat o aroganţă cu Chinezu.

 
Ce trafic are chinezu pe blog


PS: Pentru cine nu ştie despre ce este vorba, daţi click aici.

15 lovituri, dă-i și tu!