2018

Micul campion şi taică-su nevrednic

Weekend-ul care a trecut mi-am dus ficiorul, la insistenţele nievestei, la două crossuri. Pentru că toată ziua îmi zburdă prin casă, mai ales când îl pun la teme sau când trebuie să-l îmbrăcăm – dar mai ales când trebuie pus la nani, atunci găseşte în el energii nebănuite, şi am zis că de ce nu.

(de fapt, sperăm să câştige bani din alergări, ca să-l putem exploata fără milă, că doară de-aia l-am făcut, nu?)

Primul cross: Făget Tour, alergare cu familia, adică cu tati de Gropărel, adică eu. Care tati şi-a dezvoltat o amorţeală plenară prin toate membrele sale de sedentar şi ar fi peferat să fie lăsat să doarmă sâmbătă până după prânz, dar cei cu copii ştiu cât de imposibil e asta, ce s-o mai dăm cotită.

Şi… am ajuns în Făget, costumaţi în îmbrăcăminte de alergare, de zici că urma să rupem tot.


Groparu e fix în mijlocul pozei, îşi troznea încheieturile, iar fiu-su se prefăcea că se încălzeşte (more…)

7 lovituri, dă-i și tu!

Proiectele Clujului care mi-au atras atenţia la bugetare participativă în 2018

Aşa cum cei mai perspicace dintre voi şi-au dat seama, probabil, de ceva vreme, referendumurile astea pentru găurile familiei sunt neimportante şi complet inutile în condiţiile în care materia cenuşie din patrie migrează în draci către Occident, buzile şcolilor nerenovate rămân în fundul curţilor, în timp ce primăriile strălucesc de termopane triplustrat cu neon-argon-xenon puse de vărul primarului, iar PSD tocmai a inaugurat singurii 30 de km de autostradă din patrie. Iar felul în care Clujul se erijează în polul socio-cultural al României ne cam duce, volens-nolens, către postura de San Francisco a României, oraş care s-a dezvoltat şi pe seama gay-lor – spre deosebire de judeţul Suceava Alabama, de exemplu.

Păstrând realist proporţiile Cluj-San Francisco, că n-am fumat funarioana, da?


Nişte oraş fain. Unora le pică greu faptul că l-au construit ungurii, csf

Aşadar: în încercarea noastră ardelenească perpetuă de a fi oricum, dar altfel şi mai buni decât Bucureştiul, Primăria Cluj lansează, anual, un concurs de proiecte din partea populaţiei pentru dezvoltarea oraşului. Tu propui, tu implementezi, ei dau banii, să trăiască naşul mare. Aici aveţi ediţia din 2017 (scroll down pe homepage). Încă se lucrează la ele, dar din 15 proiecte, 2 sunt în faza de execuţie – maaaare, mare lucru pentru nişte ardeleni, restul sunt în faze diferite de implementare (adiiicăăă, am depuuus proieeectuul, daaaar, nooo… mai aşteptăăăm, no).

Ce proiecte mi-au atras atenţia anul ăsta? Iată-le:

Stație Cluj Bike pe Calea Dorobanților în apropierea clădirilor de birouri

Amenajarea unei noi stații de biciclete în cartierul Iris

Amenajare Parc in cartierul Buna Ziua

O gura de aer

STATII DE AUTOBUZ CU PLANTE si MOBILIER URBAN

Defibrilatoare automate externe în locurile publice din Cluj-Napoca

Aparate de sport ( fitness) in curtea scolilor

plata contactless la automatele de bilete CTP

Votaţi şi ieşiţi din casă dacă vă pasă! Luaţi de aici ipocrizie – după ce v-a îndemnat să boicotăm împreună referendumul, bloggerul vă invită acum să votăm la bugetul participativ.

Dacă v-au atras atenţia şi altele, sau sunteţi implicaţi în vreunul, vă invit să-l dezvoltaţi în comentarii.

Hai, referen… ăăă, ăsta, bugetare participativă fericită, Doamne-ajută!

3 lovituri, dă-i și tu!

Ca și când lucrurile nu erau suficient de distruse, voi fi vorbitor la Târgul de Cariere

Cel mai bun semn că țara asta a ajuns o daună totală este că mai nou defilez ca om de carieră: mâine, 3 octombrie, voi fi vorbitor (discursionator…?) la conferinţa I love my job de la Târgul de Cariere. Voi încerca să modelez minți tinere în spiritul antifa al sexo-marxismului și al neo-iliberalismului, așa să-mi ajute Dumnezeu, sfârșitul e aproape.


Nu mai am fotografii cu polarul portocaliu de la Carrefour, deci le-am trimis și eu cu ce am

Voi fi într-o companie selectă – între alţii, Cristi Danileţ (spaima marijuanelor) şi Daniel David (nievastă-mea are un crush sincer pe acest domn, csf). Eu voi fi ultimul vorbitor, pentru că trebuie convinşi oamenii ăia să plece cumva către căşi. Şi voi vorbi despre ceva complet opus de ceea ce se aşteaptă lumea, gen cum să facă bine şi să nu-şi mai tot urmeze ei visurile de a fi bloggeri de călătorie, că n-o să mai aibă dupa aia cine să ne lege şireturile, ce tot atâta millennialism.

Aşadar haideţi în număr cât mai mare, până mai sunt în ţară companiile astea care fac agajări, că dacă punem de-un #romexit apăi plecăm şi noi la Anglia cu toţii, să rămână numai ei aici. Ştiţi voi care, nu mai vă zic.

8 lovituri, dă-i și tu!

Studenţii din ziua de azi

Ies dimineaţa pe uşă, alerg către staţia de autobuz cu copchilul de mână, fluturând pe lângă mine… ajung tocmai când pleacă un autobuz plin de cetăţeni, ce mai, ghinion iliescu, fir-ar să fie.

Îl aştept pe următorul, vine şi ăla ticsit… ne facem loc înăuntru cu greu, ne strecurăm ca limacşii pe sub căpşuni, încercăm să nu cădem prea mult la curbe că n-avem de ce ne ţine – ce mai, supravieţuim. (more…)

10 lovituri, dă-i și tu!

Delta Dunării 2018, partea a treia: distracţie da, capturi şabadabada

Şi… după ce a trecut episodul cu hoţul, ne-am petrecut următoarele zile bucurându-ne de viaţă, halind ca porcii mazăre, fasole, ciorbă de fasole, orez şi alte oleaginoase la ceaun (băi, tată, ce bunătăţuri…!).

Cu carne şi cârnaţ la garniţă, o-nfulecat fiu-meu tot-tot-tot ce nu mănâncă acasă sau la after-school nici picat cu ceară.

Și am prins și un răsărit de soare exemplar într-o dimineață, că corpul nu era învățat cu atâta somn, și într-o zi, pe la 4, mi-o dat deșteptarea; și după ce am agățat trei monturi de somn în ceva rădăcini, m-am liniștit și am rămas să gust liniștea aia de baltă care se trezește la viață, asezonată cu mulți, mulți țânțari, ceva mai frumos nu există.

Şi-n rest… i-am arătat Gropărelului cum sar broaştele la şuvoiul de pişu dacă faci lângă ele, că-s sensibile la mişcare, şi astfel m-am asigurat că se va hidrata mereu ca să se distreze cu batracienii; şi mai şi face pişu în loc sigur, unde nu era în pericol să alunece în Dunăre. Ce mai, culmea fericirii, nivel de extaz – peste 9000. (more…)

9 lovituri, dă-i și tu!

Chestia faină a toamnei: autobuzele pentru şcolari din Cluj-Napoca

Şi a-nceput şi anul şcolar. A-nceput cum trebuie şi cum se face la case mai mari, cu:
una bucată imn național, dar varianta ciuntită, care-ncepe cu strofa ”Preoți cu crucea-n frunte/Căci oastea e creștiiinăăă…” și se încheie după prima strofă (!)
una bucată discurs preoțesc cu tot cu două rugăciuni
bucățile de discurs (toate citite de pe foaie) de la doamna director (numai pe mine mă pufnește râsul când citesc monstruozitatea asta de sintagmă girată de gramatica Academiei?) plus vice-primar plus șeful la polițiștii comunitari plus cine-o-mai-fi-fost, că la un moment dat am adormit. Asta e, așa pățesc eu la discursuri citite de pe foi cu patosul unui buletin meteo.

Deci ce pretenţii să mai ai ca şcoala românească să nască copii din care se vor naşte politicieni al căror discurs să te facă să treci, române, Carpaţii?
====================================================================================

Dar acum, dacă am dat în Primăria Cluj-Napoca cu toate pietrele din dotare atunci când a fost cazul (știți și voi, m-am mai plâns de aglomerația din trafic, de autorizațiile de construcţie de blocuri în cartiere de case, de podul pietonal de peste Someş, din Grigo, care huruie de te scoală din morţi dacă treci cu trotineta etc.), trebuie acum să-mi ridic pălărioara de hipster în fața unei inițiative foarte faine – autobuzele pentru școleri.

Aşadar: în fața școlilor din centru, dimineața e festival de părinţi care-şi duc copiii până fix în buza şcolii. Nu la 10 metri, nu la 500 de metri, ci fix la poartă. Toate bune în cazul pruncilor de clasa 0, de exemplu, că nu-i poţi lăsa de capul lor să meargă singuri pe stradă; dar din unele maşini coboară caşaloţi de 17 ani mai masivi chiar decât Micutzu’, şi e păcat să-i vezi cum la 17 ani părinții nu-i lasă să facă 200 m pe jos înainte de a sta 7 ore cu fundul în bancă, deşi e limpede că nu le-ar strica o plimbărică până-şi consumă Red Bull-ul şi cafeaua triplă de dimineaţă.

Şi normal că nouă, ăstora cu copii mai pitici, nu prea ne cade bine că ne batem pe locurile din faţa şcolii cu ditamai hăndrălăii ăia, dar, no, ne ducem crucea, stresul şi claxoanele de la 8 fără 10 cu demnitate ardelenească.

Ei bine, de-acuma, Primăria Cluj-Napoca introduce autobuzele dedicate pentru şcolarii de la şcollile din centru.


Şi numa’ de-a dracu’ vor fi şi electrice, na! (cred; sper) (Sursă foto – site-ul CTP)

Într-o primă fază autobuzele vor fi pentru copiii de la clasele 0-4, apoi mai vedem ce și cum, în funcţie de succesul iniţiativei. Fix din cartierul meu nu se face așa ceva, dar vom face tot ce putem să ajungem pe un traseu de Mănăştur>Centru ca să-l las pe Gropărel să urce singur în autobuz şi să devină (şi) mai independent. Autobuzele vor avea poliţist comunitar plus reprezentant al Companiei de Transport Public, şi sper sincer că vor avea şi şofer.

Şi copiii vor avea şi ecuson cu liceul, ca să fie părinţii siguri că vor coborî la staţia potrivită.

Plus că proiectul a fost şi popularizat cât de cât, adică primarul l-a dezvăluit în premieră la Realitatea FM săptămâna trecută, apoi ni s-a vorbit despre proiect şi la deschiderea anului şcolar, şi apoi reprezentanţii Primăriei şi ai CTP-ului au mers literalmente din clasă în clasă şi au repetat mesajul şi au dat chiar şi fluturaşi cu traseele. Puteţi vedea orarul autobuzelor specale aici (sunt două autobuze din Mănăştur, unul din Gheorgheni, unul din Zorilor şi unul din Mărăşti).

Mno, autobuzele astea mi se par un MARE pas către normalitate. Personal voi merge puţin sau deloc cu maşina şi mult sau foarte mult cu autobuzul şi pe jos.

Şi aşa vom trăi cu toţii într-un oraş mai trăibil, că ar fi păcat să nu, uitaţi şi voi ce frumos e!


Foto de Vlad Sargu, Unsplash

16 lovituri, dă-i și tu!

Doamna Carmen Dan, ascultă la Groparu cum se face

Doamna Carmen Dan, complemente, tot ce vă doriţi.

Am citit pe telefon sâmbătă la ora 4 dimineața, în 11 august, ce măgării s-au făcut în seara zilei de 10 august, și atâta de tare m-am enervat că mi-a zburat somnul, doamna Carmen, și eram în concediu, da? Şi nu e bine, doamna Carmen, să-i strici vacanţa contribuabilului.


Măcar am prins în dimineaţa aceea un răsărit de soare de excepție

Doamna Carmen, uitați, m-am gândit să vă ajut cumva, cu un sfat, cu o vorbă bună, că se vede că sunteți aproape mult mai dăncilă decât Veorica: nu e bine cu violenţă, doamna Carmen. (more…)

13 lovituri, dă-i și tu!

Am aşteptat 8 ani momentul ăsta

Când mi-am adus aminte, am ieşit din casă desculţ şi gâfâind, cu privirile rătăcite, ca un apucat.

Am luat săpuţa mică ferm în mâna dreaptă ca pe ciocanul lui Thor şi am scanat repede grădina până am identificat ghiveciul, cu precizie de rachetă balistică americană de la Desevelu’. Astă-primăvară, în ghiveciul ăsta depozitasem cu religiozitate toate lighioanele pămânului pe care le-am găsit săpând grădina: râme şi paraziţi şi larve de gândaci de mai şi tăt ce mai mănâncă Bear Grylls ca apucatul la TV.

Şi le-am şi plantat un smoc de iarbă, să aibă de mâncare rădăcini delicioase, şi am şi udat ghiveciul de fiecare dată, să nu moară micile jivine de sete.

Acum, însă, le sosise momentul.

De ce, vă veţi întreba voi, şi pe bună dreptate, dragi cititori, de ce aş face eu asta? Oare mă pregătesc de filmat scene de supravieţuire? Îmi fac insectar şi râmar şi viermar şi gândăcar? Le folosesc pentru vrăjile mele satanice cu care atrag unicii atât de preţioşi pe site? Doresc să o sperii pe soacră-mea, o femeie atâta de încercată de ginerele ei blogger, când vine aici?

Nu, nici gând, dragii mei. Jivinuţele mi le trebuie pentru că plec în Deltă.


ŢÂNŢARI! ţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţariţânţari

La expediţia noastră religioasă de pescuială.

Cu un musafir surpriză: fiu-meu cel Gropărel, aflat la prima lui expediţie de acest tip.


Şi pe care sper să-l fi virusat iremediabil cu acest virus

După cum vă spuneam, am aşteptat 8 ani după acest moment.

Şi-mi doresc din sufleţel să iasă bine şi să ne distrăm, că anul ăsta mai încet cu şpriţurile şi pălincile, Gropare.

Nu va fi singur: vom fi doi tătici-elicopter, exasperaţi de năzdrăvanii nostri, că nu e uşor să fii părinte anii ăştia, la câte cărţi şi MBA-uri de parenting există; dar, cu ajutorul Celui de Sus şi ai Ştimei Bălţilor, vom reuşi! Şi aşa n-am prea prins noi peşte prin Deltă anii trecuţi, iar anul ăstamai e şi prohibiţie, şi cu ceva trebuia să ne umplem şi noi timpul.

Ne vedem peste două săptămâni; şi, ce să vă zic, dacă vă păleşte dorul de blogger, apăi desfaceţi un vin răcoros şi citiţi cel mai vast interviu luat vreodată mie, sub semnătura celui mai blând cuplu de moldoveni basarabeni din lume, pre numele lor Albu; sau puteţi auzi chiar bâlbâieli profesioniste, la  interviul dat pentru podcastul lui meseriaşul de Katai.

Să ne recitim cu bine-sănătoşi în două săptămâni!

PS: Iar despre jivinuţele cele drăguţe, dacă vă interesează drepturile târâtoarelor, apăi aflaţi că… mno, sub ghiveci înflorise ditamai colonia de furnici obraznice, care s-or înfruptat ca la Ritz din proteina gratis pusă la dispoziţie toată vara de blogger; deci şi anul ăsta tot cu cucuruz dăm la somn şi ştiucă în încercările noastre disperate de a nu împuţina fauna ihtiologică a celui mai tânăr pământ al ţării.

 

13 lovituri, dă-i și tu!