1 an

La un an de la #colectiv…

…m-am învățat și eu, în sfârșit, cu ideea că soru-mea a procedat corect atunci când a plecat, cu arme și bagaje, în Germania în 1994. Pentru că șanse să se petreacă asemenea chestii la ei sunt mult mai mici, plus celelalte – salariu decent, drumuri bune și mai ales sistem de sănătate fără infecții, educație bună pentru ăia mici (la ei nici măcar nu se pune problema ”la ce școală-l dăm pe ăsta micu’?”, pe când la noi mai dai de din astea).

Cam atât. Da, facem pași în direcția bună, dar pașii sunt enervant de mici.

Facilities Managment at St Helens Hospital, Merseyside, 2011.

7 lovituri, dă-i și tu!

O fetiţă de un an, cu cancer

Alte detalii sunt superflue. Micuţa locuieşte la mine pe stradă, în Floreşti (o zonă, mno, nu bogată), îi ştiu familia de la locul de joacă din cartier. Tumoarea îi afectează aorta şi o parte din plămâni şi nu este operabilă decât prin martie, la ora actuală urmînd un tratament agresiv cu citostatice. Dacă vă puteţi lipsi de nişte bani, oricâţi, vă rog frumos să nu întoarceţi capul – părinţii ei ar vrea să o mai pişte de obrăjorii ăia frumoşi ai ei şi de acum încolo.

Am aflat de cazul ei săptămâna trecută. Cont bancar: RO57BRDE130SV45616021300, beneficiar: Nicoleta Olimpia Apostol.

15 lovituri, dă-i și tu!